Muzica a fost este și va fi mijlocul perfec de manipulare a maselor. Ea are menirea de a stimula dezvoltarea celor mai nobile sentimente, dar și de a-i perverti pe oameni cât ai bate din palme. Folclorul noi, de viață nouă a cântat colectivizarea ca pe cel mai frumos și biefăcător lucru. Ilie, făcea
nuntă la gospodărie, pasărea se oprea din zbor pe aripă la tractor, iar femeii drag îi era Bădița cu tractorul. Când venea pețitorul nu mergea acasă la fată, ci la CAP să vadă cât de vrednică era aceea. Nu a fost nimic mai șic decât un stadion să cânte melodia lui George grigoriu cu Partidul, Ceaușescu, România. Chiar și compozitori de modă veche au scris cântece de dor precum Republică măreață vatră, ca să privim tot timpul spre răsărit.
Despre lupta partidului erau cântece precum Privesc din Doftana, Lumină-i steagul și multe, multe altele tot așa de ciudate, dar melodioase și impuse a fi cântate. Era o întrecere între textieri și compozitori, iar chestia cu Partidul minte luminoasă, rămâne antologică atunci când dirijorul a dat tonul cu partidul minte, partidul minte.
Ceea ce era ca o apoteoză se leagă de transformarea festivalului de la Mamaia care trebuia să fie ceva vesel, într-o lălăială și o miorlăială de doi bani, în care compozitorii se întreceau în a-l lăuda pe conducător și pe muierea lui. Erau și cântece precum Magistrala albastră sau Trenul galben fără cai, care s-ar cânta și acum fără prea multe grețuri. Despre muzica simfonică nu zic prea multe, dar și ea a fost afectată. S-au scris și operete precum Plutașul de pe Bistrița, dar era și o chestie cu trandafirii roșii. Au fost nenumărate cantate, coruri și alte baaconii cu tematică revoluționară, inclusiv dansuri tematice cu brigadieri, de sorginte a anilor Revoluției Culturale din China, dacă nu și cu mult mai rău.
(04 septembrie 2017)
No comments:
Post a Comment