Educația este de mai multe feluri, dar aici despre educația comunistă trebuie să scriu. Educația comunistă se făcea în școală, în societate și în familie.
Educația în familie era ambivalentă, căci tinerii, elevii, copiii trebuiau să învețe să separe lucrurile. Dacă se închinau acasă, dacă ciocneau ouă roșii, dacă mâncau cozonac, trebuiau s-o facă doar pentru ei și niciodată să nu vorbească despre așa ceva la școală sau cu prietenii din fața blocului.
Educația din societate avea caracter relativ căci societate însemnau vecinii, mersul pe stradă și relaționarea în magazine, la teatru, la film sau în bibliotecile publice. Multe se rezumau la saluturi politicoase sau la dialoguri cu caracter formal, simplu și de efect.
Educația în școală viza a învăța, dar și comportamentul față de profesori și față de colegii de clasă. Se identificau elevi cuminți la locul lor, dar și elevi mai năzdrăvani. Cei mai periculoși erau elevii pârâcioși, formați așa din familie, căci ei considerau că așa au șanse de a fi considerați buni, modele, speciali și recomandabili.
Educația politică se făcea la nivelul detașamentului de pionieri sau la clasă în grupa de utc, prin ședințe, prin participarea la diferite acțiuni sau la vizitarea de muzee ale trecutului comunist. Uneori erau invitați vechi ilegaliști care povesteu copiilor tot felul de întâmplări, foarte greu de verificat.
Mă consider o victimă a tuturor acestpr forme de educație, dar ceea ce consider esențial a fost faptul că multe lucruri le-am deprins prin autoeducare, citind cărți din marea literatură și văzând filmele în mod selectiv, din care am extras eu ceea ce mi-a convenit, fără să mă las îndoctrinat în niciun fel.
(19 septembrie 2017)
No comments:
Post a Comment