Comuniștii și cartierele dormitor

Când au venit la putere comuniștii au găsit o situație deplorabilă în ceea ce privește spațiile locative, pentru că existau:

- case boierești;

- vile luxoase;

- case insalubre;

- improvizații din paiantă;

- bordeie în pământ;

- homeless.

Comuniștii au trecut rapid la a construi apartamente. Statul dădea apartamente oamenilor muncii, căci de la cincinal la cincinal zestrea locativă creștea cu 500.000 sau chiar 1.000.000 de apartamente. Din totalul de apartamente numai 10% erau cele vea posibilitatea să le cumpere de la ICTLPP, în rate pe 30 de ani.

Se construiau masiv apartament:

- confort sporit destul de puține;

- confort 1 cele mai multe;

- confort 2 mai multe decît confort sporit;

- confort 3 cele mai puține.

Pentru a se asigura fronturi de lucru largi, a fost eliminată din start ideia de a construi plombe în zonele centrale ale orașelor, ci au fost utilizate terenurile agricole din vecinătatea orașelor. Așa au apărut cartierele Berceni, Drumul Taberei, Rahova și Militari în București. Și în celelalte orașe s-a procedat la fel, pentru a face construcțiile cât mai economice. Erau cartiere dormitor din cauză că nu aveau:

- magazine luxoase;

- teatre renumite;

- operă și operetă;

- sedii de bănci și de birouri;

- săli de expoziții;

- centre comerciale.

Acolo la sute de mii de locuitori existau:

- un cinematograf;

- o poștă;

- o piață;

- un parc;

- farmacii;

- magazine alimentare.

Acum se aduc nenumărate critici acelei politici de concentrare a populației în cartierele dormitor, dar după 30 de ani de democrație, nu am văzut nicio soluție care să aducă o ameliorare situației locative a populației acestei țări. Oricine are drept de a critica, numai că la 100 de critici ar trebui să apară și o soluție care la 30 de ani să fie și deja implementată. Altfel, totul sunt gogoși vechi și mucegăite.

(11 septembrie 2017)