Comuniștii și magazinele cu circuit închis

Ce voi scrie acum pare de neimaginat și de neînțeles pentru cei ce s-au născut după 1989, căci ei nu au cum să priceapă ce a însemnat penuria, când ei trăiesc în abundență și diversitate maxină de produse.

Înainte de 1989 în magazine lipseau:

- carnea de pasăre, care să vindea raționalizată pe cartelă;

- carnea de vită, care să vindea raționalizată pe cartelă;

- zahărul, care să vindea raționalizat pe cartelă câte un kg de persoană pe lună;;

- untul, care să vindea raționalizat pe cartelă câte un pachet de persoană pe lună;

- uleiul, care să vindea raționalizat pe cartelă câte un litru de persoană pe lună;

- benzina care se vindea câte 20 litri pe lună pe cartelă;

- ouăle care se videau 10 bucăți de persoană pe lună.

- brânza, care să vindea raționalizată pe cartelă câte un kg de persoană pe lună.

Nu era problemă că se vindea pe cartelă, dar nu erau în magazine. Când se făcea aprovizionare se făceau cozi interminabile și era o mare luptă până prindeai ceea ce se vindea, căci nu veneau mai multe produse. Pentru fiecare produs raționalizat se stătea la coadă separat. Mulți părinți își trimiteau țâncii să stea la coadă cu orele. Era și un banc despre Elena Ceaușescu care a văzut o coadă de oameni care așteptau în Amzei să cumpere oarece. Ea a decis ca oamenii să nu mai aștepte în picioare și a doua zi s-au montat băncuțe pentru cetățeni. Atâta înțelesese ea, care uneori îi numea viermi pe oamenii ce stăteau la cozi  ca să-și cumpere rația de pe cartelă.

Spre deosebire de noi ceilalți, exista o burghezie roșie, formată din activiști de partid de rang înalt care aveau acces la magazinele cu circuit închis. Acolo, se intra pe baza unei legitimații și exista un tabel. În acele magazine se găsea orice. Nu exista un oarece aliment chiar de lux care să nu fie acolo. Din pură întâmplare am intrat și eu într-un astfel de magazin în zona Arcului de Triumf și am văzut minunea minunilor. N-a durat mult vizita mea căci a venit un cetățean care politicos m-a invitat să ies afară. Niciodată n-am simțit un moment în care eram umilit ca atunci. Din acea clipă l-am urât pe Ceaușescu și pe toți gășcarii lui. Se zice că atunci când era numit un ministru, în 3 zile respectivul își făcea cumpărăturile, unde mai pe nimic cumpăra mobile, covoare, electrice și echipe de meseriași veneau să-i zugrăvească locuința. Binele societății socialiste se revărsa, dar nu peste popor, ci peste aleșii poporului, exact cam cum se întâmplă și acum, în democrația noastră originală.
Comuniștii au dezvoltat magazinele cu circuit închis pentru a-i proteja pe cei mai iubiți fii ai neamului de furia maselor care prin umilințele îndurate stând la cozi și prin frigul din case, simțeau niște sentimente în care abstractul se unea cu concretul și ar fi dat ceva urât mirositor și nasol  ca formă de manifestare.

(08 septembrie 2017)