Comuniștii și cultul personalității

Am fi naivi și nerealiști să credem că la noi, cultul personalității a început și s-a terminat cu Nicolae Ceaușescu. Să nu uităm care erau formulele de adresare către domnitor, cu mărite doamne, mărite stăpân, luminăția ta. Să fim siguri că după aceste formulări urmau tirade aproape fără sfârșit de vobe meșteșugite agreate de receptor, ca uns al lui Dumnezeu.

Însuși apelativele de căpitane sau de domnule mareșal, erau începutul unor fraze nu numai protocolare, dar care mai gâdilau urechile receptorului în mod deosebit de plăcut.

Cultul personalității a venit după război de la Moscova, căci lui Stalin i-a fost dedicat după ce acesta a devenit deneralissim, pe drept, căci contribuția lui la victoria din 9 mai 1945 a fost capitală. În calitate de ocupant, a avut dreptul să facă niște chestii care să marcheze poziționarea sa:

- denumiri de orașe;

- denumiri de străzi;

- studierea biografiei;

- editarea operei;

- numirea de lideri;

- stabilirea regimului;

- impunerea de reguli;

- plantarea de statui.

Stalin a avut fericirea să vadă în timpul vieții tot felul de manifestări ale cultului personalității, cult pe care mult mai târziu N.S. Hrușciov a avut puteresea să-l demonteze, inclusiv să-l scoată din mauzoleul unde era lenin și să-l îngroape la baza zidului Kremlinului.

Comuniștii români s-au străduit să înceapă, să dezvolte și să aducă la exasperare populația printr-o modalitate vulgară, excesivă de propagare a cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu prin:

- poeme lungi și plictisitoare;

- cântece interpretate de coruri;

- folclor forțat până la o mare jenă;

- emisiuni tv dedicate;

- prezentarea de citate din cuvântări;

- osanale ale politrucilor;

- poze peste tot în vitrine;

- publicarea cuvântărilor în volume;

- includerea sa în picturi;

- efectuarea de busturi cu el;

- supralicitarea valorică;

- trucarea evenimentelor istorice;

- trecerea pe planul doi a tuturor celorlalți;

- transmisii directe ale cuvântărilor;

- fierul de călcat transmitea cuvântările;

- acordarea de titluri de onoare supreme;

- sărbătoriri aniversale supradimensionate;

- atribuirea de calități absente în realitate;

- adresarea cu formule bombastice.

Cultul personalității este creat pentru oamenii slabi, care nu au capacitatea de a se desprinde de micile atitudini ale celor din jur și de a-i oune la punct, concentrându-se ei înșiși pe marile probleme și cerând de la cei din jur soluții concrete, asumarea de responsabilități și trecerea la execuție pentru implementare. dacă ar fi fost așa, corul lingăilor, nepricepuților, slugarnicilor și incompetenților ar fi dispărut instantaneu și nu s-ar fi ajuns la situațiile penibile consemnate în cuvântări sforăritoare. 

Să nu credem că acum lucrurile stau altfel, din moment ce apar comparații cu Kill Bill făcute în congrese, iar un primar mărturișește că doarme cu o anumită poză sub pernă. Nimeni nu au uitat cum în Bucovina pe un deal era scris un nume de prezident cu trupuri de oi, exact cum se făcea în vremurile apuse pe stadioane cu plăcuțe divers colorate. Cu păcuțe se descriau și portrete, pe deal nu știu cum s-ar fi făcut așa ceva, dar sunt sigur că cu cuțin efort un protret al-negru tot s-ar fi făcut.

Totul depinde de mediocritatea fiecăruia. La una mină și cultul va fi  mic, la una mare, tot mare.

(11 septembrie 2017)