Lumea s-a văitat că nu produce literatură științifică din cauza lipsei de reviste, cărți, studii din care să se documenteze. Adevărul este așa doar în proporție de 10%, căci exista posibilitatea de a solicita materiale din străinătate și de a le primi. Trebuia trimisă o scrisoare de solicitare, cu formatul tipărit, pe care îl dau, iar expedierea avea preț de carte poștală.
Așa arăta macheta pe care o completam. O puneam la poștă și în 1-3 luni îmi veneau materiale pe band rulantă.Îi speriasem pe cei din ASE care se ocupau cu corespondență. Plicurile erau mari. Uneori cei din strainătate le tăiau la colțuri să fie mai ieftină trimiterea. Alteori, cand plicul era nedesfacut, clar ca mulți se holbau și se întrebau ce este acolo. Așa m-am făcut cu bibliografie la zi pe teme de calitate software, căci acela era domeniul meu de interes. Niciodată nu am fost chemat la BDS pentru a fi întrebat ce și cum cu relațiile mele cu străinii și niciun băiat cu ochi albaștri nu m-a abordat niciodată despre plicurile cam multe pe care le primeam de pe la universități sau de la reviste. cel mult colegii mă apostrofau așa din când în când fie mai în glumă, fie mai în serios, dar niciodată nu am vorbit despre cele 200 kg de documentație pe care le aveam despre problemele care prezentau interes în activitatea mea de documentare de dinaintea cercetărilor pe care le făceam cu prietenii mei Emil MOSCOVICI, Romulus ARHIRE, marian MĂCEȘANU și Alexandru BALOG și pe care le trimeteam la congrese științifce în străinătate și care erau și acceptate, dar ne lipseau resursele și de multe ori aprobările pentru a merge acolo.
(06 septembrie 2017)
No comments:
Post a Comment