Comuniștii și nomenklatura

Comunismul a adus o nouă categorie de profitori, cei care se aflau în poziții importante pentru că aveau acces la:

- cantine cu sortimente de mâncăruri la prețuri foarte joase;

- magazine speciale cu circuit închis foarte bine aprovizionate;

- servicii medicale, medicamente de ultimă generație;

- creșe, hoteluri, școli de înaltă calitate, numai ale lor;
- sistemede examinare și de admitere dedicate;
- sisteme speciale de selecție a pozițiilor de evoluție;

- țigări, haine, reviste, mașini și casete video din Occident;

- apartamente cu totul diferite ca poziție și confort;

- telefoane care deschideau cele mai greu de deschis uși;

- cele mai rare și dificil de primit resurse dorite.
Comuniștii au creat o nomenklatură care era cu mult mai hrăpăreață, mai însetată de lux și mai perversă decât milionarii de carton de după 1989, pentru că venise din lipsuri, din sărăcie și era măcinată de ură și de invidie.

Nomenclatura era ceva mai mult decât burghezia roșie pentru că fără niciun efort dispunea de orice resursă și avea posibilitatea de a face exact tot ceea ce credea că merită să fie făcut, căci totul se motiva ca având la bază hotărâri de partid, dar în realitate erau simple opțiuni personale sau de grup foarte restrâns. Ceea ce maselor largi le era interzis, nomenklaturii îi erau nu accesibile, ci disponibile. Îmi aduc aminte că de un Crăciun, o doamnă ne--a propus să mergem în Piața Dorobanți să facem o aprovizionare de vreo 3.000 lei, sumă care însemna fie 1.500 de pâini, fie 100 kg de mușchiuleți, fie 300 litri de vin bunicel. Am fost și am făcut acea cumpărătură, constând numai în mezeluri de cea mai bună calitate. Erau resturile ce trecuseră prin mai multe filtre. Primii care se înfruptaseră erau membrii cc al pcr. Se mai înfruptaseră cei de la comitetul municipal pcr. Pe poziția a treia erau cei de la Academia lui Fane Barosanu, căci așa i se zicea lui Ștefan Gheorghiu. Eu am fost din al patrulea eșalon. Dacă eu am prins lucruri ce nici prin minte nu-mi trecea din punct de vedere al calității și diversității, nu am capacitatea să-mi imaginez ceea ce au avut la dispoziție nomenklaturiștii. Ei una vorbeau și alta mâncau, ei una vorbeau și alta fumau.

Deși la origine erau proletari cu puțin noroc, ei își uitaseră originile și priveau pe toată lumea de sus ca și cum aveau ascendenți de sânge albastru, deși își lăsaseră opincile la barieră.

(13 septembrie 2017)