Pe marele nostru poet Mircea DINESCU l-am urmărit dintotdeauna, căci versurile lui sunt altceva decât ceea ce știam noi în peisajul poeziei moderne. Are ceva aparte poezia lui Mircea DINESCU, o altfel de metafpră, un altfel de ritm, o altfel de muzicalitate a strofei. Cine citește ceva mai multă poezie a poetului Mircea DINESCU, va reuși să-l recunoască dintr-o mile de alți poeți cărora li s-ar citi din operă deodată cu un poem al acestuia.
M-a impresionat toată perioada de dinainte de 1989 când el a fost o altfel de voce, comparativ cu ceilalți scriitori înrolați în regimentul de slujitori ai dictaturii ceaușiste, ca să nu spun lăudători și slugi ale dictatorului.
M-a impresionat prima apariție în studioul 4 al TVR a poetului Mircea DINESCU cu celebra sa îmbrăcăminte, când emoționat rostea acele memorabile cuvinte, care marcau un nou început pentru tot poporul, căci în acele zile oamenii au crezut în revoluție și în viitorul libertății noastre.
M-a impresionat când poetul Mircea DINESCU a avut o reacție demnă în momentul în care un primar l-a arătat cu degetul promițând alungarea poetului, iar prezidentul s-a lăsat curățat pe pantaloni de o slugă, fără a avea o reacție când unul dintre cei mai mari poeți ai neamului era pus la zid de un ins care s-a dovedit a fi făptuit rele pentru care a stat la pușcărie.
Poetul Mircea DINESCU este o personalitate complexă și colaborarea la Academia Cațavencu sau editarea revistei Plai cu Boi, dar și publicarea de versuri de o delicatețe răscolitoare, arată că drumul său este tot mai strălucitor, iar valoarea sa are cote inimaginabil de înalte.
Mi-am dorit să ajung la Cetate, acolo unde poetul are un locșor al lui. Azi 06 septembrie 2017 am ajuns pentru câteva lore acolo. Dumnezeu a vrut ca eu să am posibilitatea să-l văd pe poetul Mircea DINESCU, să dau mâna cu el și să schimb câteva cuvinte cu el. Mircea DINESCU este un spirit mai înalt decât un munte. Este un om. este acel om pe care îl simțim din poezia lui, este artistul care știe să fie și sus, dar știe să se coboare și la nivelul nostru de muritori de rând.
Are acolo la Cetate un restaurant și câteva camere de închiriat în regim hotelier. Are și câteva sticle de vin special, pe care cine vrea să le cumpere, le cumpără. Acolo la micul său restaurant am servit cea mai bună ciorbă de pește de pe acest pământ, care este la 1.000 km deasupra ciorbei de pește din Deltă de acum trei ani sau de acum un an. Am mai consumat și somn la grătar cu mămăliguță împreună cu o dulceață de ceapă picantă și spanac amestecat cu nu știu ce, dar excepțional. Dacă aș propune nota 10 cu felicitări, este puțin, dar până azi am dat note de 7 sau 8 dar și mai mici. Azi am dat 10 cu felicitări pentru bucătarului de la Cetate.
Tot azi, am admirat cele câteva sculpturi cu îngeri, care sunt plantate și integrate în peisajul acela superb și în susurul Dunării crează o armonie pentru care cuvintele sunt prea puține. În anul ce va veni vreau să revin la Cetate, căci este locul pe care îl simt ca fiind oaza mea de liniște, primitoare și luminoasă.
Înainte de a pleca, l-am întâlnit din nou pe poet. Avea în mână o farfurie cu niște chiftele. S-a oprit lângă mine și soția mea, a rupt o chiftea în două, a muiat fiecare parte în muștar și ne-a dat să gustăm din acele bunătătți făcute acolo la Cetate. M-a impresionat simplitatea gestului său.
Respect, maestre, Mircea DINESCU!
(06 septembrie 2017)
No comments:
Post a Comment