Mitul lui Florian COLDEA

Ceea ce se întâmplă acum cu generalul Florian COLDEA este exact ceea ce se întâmplă cu oricare dintre cei ce au ocupat funcții importante în structurile lor organizaționale și le-au părăsit. Nu este nimic nou sub soare, ci este aceeași scenă, același decor, cu un alt actor.

Voi vorbi despre lucruri pe care le știu exact și doar fac translatare, căci sun sigur mie-n sută că și în cazul generalului Florian COLDEA tot așa stau lucrurile.

Acum mulți ani făceam parte dintr-un organism colectiv de conducere. Lucrurile decurgeau astfel:

Se stabilea ordinea de zi.

Unanimitate.

Șeful prezenta.

Aplauze.

Înscrieri la cuvânt.

Laude, laude, laude.

Supunere la vot.

Unanimitate.

Alt punct la ordinea de zi.

Altcineva prezintă.

Discuții. 

Se supune la vot. 

Unanimitate.

..................

Și tot așa 4 ani.

Au trecut patru ani și a fost aleasă o altă conducere, cu un șef provenind dintre cei care au lăudat și care au ridicat mâna generând unanimitățile acelea suspecte. Primele chestiuni ridicate de noul șef au fost legate de :

- greaua moștenire;

- erorile impardonabile;

- împilarea în care a trăit;

- lipsa de viziune;

- stilul defectuos al fostului;

- necesitatea de a-și face autocroitica;

- cât s-ar fi câștigat dacă;

- trecutul rău și urât;

- deciziile impuse.

Se știe că la noi este acest mod de lucru defectuos, ărin care subalternii, slugi dealtfel nu știu ce să facă să intre șefului în grații și caută mii de subterfugii de a-l servi pentru a-i fi în preajmă și pentru a culege firimiturile de la masa acestuia îmbelșugată. Ei se căciulesc, se umilesc, laudă, slugăresc, se fac utili, numai și numai pentru a le fi lor bine. Pe ei nu-i interesează nimic din ce se întâmplă în organizație atât timp cât lor le merge bine. dacă șeful este slab, slugile îl sufocă și-i fac prigramul, dezvoltând o atmosferă absolut nesănătoasă în jurul acestuia, izolându-l pur și simplu. Dacă la ușă așteaptă 100 de inși care cer mniște răspunsuri nevinovate, un om civilizat îi primeșye, îi ascultă și le spune ceva. Ceea ce ei relatează uneori este corect, alteori este deformat. Noi avem aplicație spre a înflori totul și a ne scoate în evidență cât de eroi suntem, deși am fost doar pisicuți și nu lei paralei. Oamenii vor să se facă remarcați prin prezență doar, să fie văzuți numai și eventual săli se strângă mâna cu un salut de rutină, obișnuit, dar interpretabil ca acces necondiționat la șef.
Pe toată perioada cât am făcut parte din acel organism, ori de câte ori mă chema șeful, de fiecare dată am văzut acolo exact aceleași persoane care-i lingeau clanța nefericitului, care după debarcare a trăit cele mai penibile momente, căci toți aveau a-i repoșa ceva, căci nu mai era șef și refulau.

Să ne amintim ce s-a întâmplat cu Nicolae Ceaușescu înainte de 22 Decembrie 1989 și după. Cum i se adresau slugile lui așa-zise credincioase înainte și cum se juca băiatul acela cu avionul de hârtie când în ziua de Crăciun fostul lui comandant suprem era condamnat și împușcat. Îmi aduc aminte cum un profesor în noiembrie spunea cât de necesar este ca NC să fie ales de întrecul popor, iar două luni mai târziu din dictator nu-l scotea și ne arăta cât de obidit a fost el de comunism.

Repet, este specialitatea casei, ca toți care se dau viteji după ce omul nu mai are frâiele, să arunce cu zoaie și să spună cât de imaculați sunt ei, deși aveau ocazia de fiecare dată de a lua atitudine, căci nu li se întâmpla nimic. dar locul călduț este întotdeauna cel mai nimerit. Ce frumos se încheie romanul Princepele al lui Eugen Barbu, când ciclul nu se încheie și totul se recirculă. Apare alt șef, slugile nu se schimbă. Doar ele așteaptă o perioadă de acomodare, nimic altceva.

Florian COLDEA este numai un mit, prin care oamenii își exprimă propria lor neputină.

(19 septembrie 2017)