Comuniștii și știința

Comunismul a respectat știința din mai multe motive, unul dintre ele era că clasicii Marx, Engels și Lenis au vorbit frumos despre știință. Existau:

- academii;

- casele oamenilor de știință;

- restaurante precum COȘ;

- premii pentru savanți;

- congrese de știință;

- institute de cercetare;

- sute de mii de cercetători;

- titluri academice;

- doctorate.

Era ceva comunist că:

- nu se ăleca la congrese în străinătate;

- prea puțini studenți mergeau la burse în Occident;

- savanții nu prea aveau iesiri în Occident;

- nu se prea publica;

- cei pe publicau în Vest trebuiau să publice în Ro;

- nu prea veneau reviste din Vest.

Exista o rețea extraordinară de institute de cercetări pe toate domeniile și exista și un Consiliu Național al Cercetării Științifice - CNCȘ undeva aplasat pe strada Roma. Nu exista domeniu care să nu aibă și un institut de cercetări și de acolo plecau rezultate ce făceau producția combinatelor românești vestită în lume. Aveam prieteni în Institutul de Cercetări în Informatică, în Institutul de Cercetări în yehnică de Calcul, dar nu numai în București, căci cei de la ICEPRONAV din cercetări au scos petrolierele gigant, iar soluțiile au fost rulate pe calculatorul IBM 36o de la Centrul de Calcul al ASE. Și sistemul de irigații, cel distrus după revoluție, tot într-un institut a fost gândit - ISPH.

În timpul Revoluției muncitorii au strigat: moarte intelectualilor! Așa a murit și cercetarea de la noi.

(04 septembrie 2017)