La șefințele de partid, la pitinguri organizate cu prilejul unor aniversări sau la deschidera anului școlat, când în spații deschise precum Piața Romană, Platoul de la Poliyrhnică, Piața Palatului, cuvântările erau întrerupte de aplauze, de urale dar și de scandarea unor lozinci. Pe clădirile caselor din orașe, ani în șir erau lozinci, dar și la demonstrațiile oamenilor muncii de 23 august, de 7 Noiembrie sau de 1 Mai, oamenii care mergeau încolonați scandau lozinci. Ne mai aminttim de reclama aceea de pe o clădire de depou la ieșirea din București cu nicio masă fără pește, pe care unii o ironizau, devenind un opus al bancurilor politice din epocă.
Voi da acum câteva exemple de lozinci.
Trăiască lupta pentru pace!
Trăiască 23 August ziua eliberării patriei noastre de sub jugul fascist!
Trăiască 1 Mai ziua solidarității oamenilor muncii din întreaga lume!
Trăiască 1 Mai ziua solidarității oamenilor muncii de pretutindeni!
trăiască Marx, Engels, Lenin și Stalin!
După 1953 când Stalin a murit și Hrușciov a dezvăluit cultul personalității, lozinca a devenit:
Trăiască Marx, Engels și Lenin!
Trăiască Partidul Muncitoresc Român!
După congresul al IX-lea al PCR, această lozincă a devenit:
Trăiască Partidul Comunist Român!
Pe măsură ce cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu s-a accentuat, lozinca a devenit:
Trăiască Partidul Comunist Român în frunte cu secretarul său general, tovarășul Nicolae Ceaușescu!
Trăiască și înflorească scumpa noastră patrie Republica Socialistă România!
Trăiască prietenia de nezdruncinat dintre poporul sovietic și poporul român!
Trăiască și înflorească scumpa noastră patrie Republica Socialistă România!
Trăiască prietenia de nezdruncinat dintre poporul sovietic și poporul român!
Despre lozincile legate de patrie se scandau:
Trăiască republica Populară Română!
Trăiască Republica Socialistă România.
Și congresele PCR aveau lozinci precum:
Trăiască Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român!
Ultima lozincă scandată pe această temă a fost:
Trăiască Congresul al XIV-lea al Partidului Comunist Român!
Când omul scria o cerere, musai înceia cu:
Trăiască lupta pentru pace!
Onoare muncii!
Luptăm pentru pace!
În anii imediat ce au urmat lui 30 decembrie 1947, multe dintre lozinci care arătau iubirea noastră față de:
- poporul sovietic;
- armata sovietică eliberatoare;
- măreața URSS;
- marele Iosif Visarionovici Stalin;
- realizările PCUS.
Acum, după Revoluție, la adunările populare și la mitingurile electorale se scandează lozincuțe, dintre acre unele sunt în versuri. N-aș zice că dacă s-ar face un semn marile clădiri din orașe nu s-ar umple cu lozinci, unele mai ridicole decât altele. Semnul a fost dat de faptul că într-o anumită perioadă când portocaliul era în vogă, unii edili au dus absurdul la cote inimaginabile văruind clădiri importante în portocaliu. Pasul următor, cu siguranță ar fi fost lozincile imense și vizibile.
Comuniștii au inventat și ei lozincile care li se potriveau. Unele erau mai scurte, altele erau mai lungi, dar toate reflectau o anumită gândire, un anumit stadiu al dezvoltării societății, dar în niciun caz ale nivelului de conștiință al maselor care se săturaseră de minciuni și de egalitatea în sărăcie.
Comuniștii au inventat și ei lozincile care li se potriveau. Unele erau mai scurte, altele erau mai lungi, dar toate reflectau o anumită gândire, un anumit stadiu al dezvoltării societății, dar în niciun caz ale nivelului de conștiință al maselor care se săturaseră de minciuni și de egalitatea în sărăcie.
(09 septembrie 2017)
No comments:
Post a Comment