Circula legenda înainte de 1989 că Elena CEAUȘESCU a refuzat ideia ca portretistul cel mai bun al momentului, cel care avea picturi și la Muzeul PUȘKIN din Moscova, să-i redea chipul într-un tablou. Motivul era simplu, că pictorul se iscălea în clar în colțul din dreapata jos simplu: Baba. Acum nu mai se regăsesc decât foarte rar în muzee picturi ale obsedantului deceniu cu:
- țărani pe batoză;
- oțelari cu șarje;
- țesătoare vesele;
- bucuria de la CAP;
- brigadieri pe șantier;
- pionieri salutând;
- bătrâni citind ziarul;
- zidari cu mistria;
- furnale înecate în fum;
- peisaje cu termocentrale;
- combinate chimice;
- CEAUȘESCU vorbind;
- CEAUȘEASCA salttând.
Se vedea că erau picturi făcute la comandă, pe bani grei care mergeau spre cămine culturale din cine știe ce cătune, unde lumina trebuia să pătrundă profund și optimist. Nu cred să fi existat mare pictor care a trăit după 23 august 1944 să nu fi produs acolo o pânză cu un șantie sau cu un exponent al clasei muncitoare, ca să nu moară de foame dar și ca să se bucure de onoruri la Academia RPR sau de titlul de artist al poporului care atrăgea mari beneficii financiare.
(04 septembrie 2017)
No comments:
Post a Comment