În comunism lucrurile erau foarte clare. Tovarășii trebuiau să fie căsătoriți cu tovarășe, iar copiii lor erau tovărășei. Comunismul impunea o serie de reguli stricte, astfel încât tovarășii căsătoriți nu aveau voie să aibă alte tovarășe cu care să se zbenguiască decât tovarășele-soții cu acte. În acele vremuri ideia de concubinaj nu exista în hârtii, ci numai în realitate, iar oamenii numiți concubini țineau ascunăs relația și dacă cineva trăia cu altcineva nu era lucru de laudă, iar ședințele de partid aveau de multe ori ca subiecte analiza purității societății, pentru a stârpi și amantlâcurile dar și concubinajul. În comunism omul era:
- singur, adică necăsătorit și plătea taxă de celibat;
- căsătorit dar numai femeie și bărbat, tradițional;
- văduv dacă perechea pleca în lumea celor drepți.
Orice altă variantă era exclusă, iar atunci când societatea formată din binevoitorii turnători depista abateri de la aceste trei variante, se ocupa adunarea generală și bob de analiza situației în vederea rezolvării ei cu spirit partinic, revoluționar și categoric. Cam toate întreprinderile aveau în ateliere și în birouri difuzoare agățate deasupra ușii pe perete și acolo se auzeau ședințele publice de analiză și de judecată a infractorilor care erau de regulă amanți demascați, hoți dovediți și alte tipuri de necinstiți pe care colectivele de oameni ai muncii îi repudiau în mod revoluționar desigur.
Era o calamitate pentru soțul care punea coarne ca soțul încornorat să se jăluiască la partidul unde lucra vinovatul. Imediat respectivul era pus în discuție și perdaful primit de acesta era de neuitat. Dacă înscrisul avea un circuit ceva mai complicat de la cc al pcr sau de la județeana de partid, adrisantul simțind pe pielea lui întregul spectacol al respectivului traseu. Am auzit și eu la difuzor uneori frânturi de show și este greu de redat cum se spălau rufele mai ales între amante dacă respectivul era neglijent și nesătul, nemulțumindu-se doar cu una bucată. Despre sancțiunile pe linie de partid nu am prea multe de spus, pentru că în cazul directorilor, aceștia își pierdeau funcțiile, iar în cazul muritorilor de rând, aceștia erau numai arătați cu degetul o bucată bună de vreme.
(23 septembrie 2017)
No comments:
Post a Comment