Cei cu numele de STOICA

Am cunoscut câteva persoane care au purtat numele de STOICA, persoane speciale, despre care doresc să scriu câteva cuvinte.

STOICA Mariana mi-a fost colegă patru ani de liceu. Era o elevă drăguță, silitoare și care avea un motiv secret din care învăța foarte bine la fizică. De la terminarea liceului nu am mai văzut-o pentru că la întâlnirea de 10 ani nu a venit și nici la cea de 40 de ani. Avea motivele ei din care nu vorbea cu noi băieții, dar nici celelalte colege nu o făceau, așa cum se face acum așa de ostentativ.
STOICA Ion mi-a fost coleg în primul an de studenție, iar drumurile noastre s-au despărțit după ce eu m-am transferat la o altă facultate. Era tot din Pitești și fuseserăm colegi de liceu, dar proveneam din clase diferite. Discutam foarte mult și foarte tânăr tată fiind, a dus studiile până la capăt în mod strălucitor, vremurile fiind foarte grele și aspre atunci.

STOICA Marian a fost unul dintre studenții mei cei mai buni, dar și coleg de catedră, la acre am admirat ambiția de a fi cel mai bun tot timpul într-un domeniu. Pe când eram șef de catedră și el asistent universitar, a primit sarcina de a se ocupa de disciplina Analiza și proiectarea sistemelor informaționale, disciplină de care fugea toată lumea și despre care spun că primisem refuzuri categorice de la anumiți corifei ai informaticii. Marian a reușit, deși era foarte tânăr să facă din acea disciplină un portdrapel și să jinduiască foarte mulți la ea, inclusiv o parte din corifeii care strâmbaseră din nas. marian a devenit la un moment dat cel mai tânăr full professor din catedră. Despre el am scris și la mine pe site.

STOICA Marcel este profesorul despre care aș avea foarte multe de scris, dar au fost scrise în revista JAQM cu prilejul împlinirii unei frumoase vârste. Cu el am fost coleg de catedră până când a plecat la catedra de eficiență economică a investițiilor, căci la noi deși erau posturi căcălău, el nu-și mai afla locul, pe nedrept, din cauza unui management stupid. Am ținut legătura cu Marcelino, căci așa îi spunea secretara noastră, ani în șir și l-am respectat pentru că STOICA Marcel era un cercetător autentic și avea revultate absolut remarcabile în domenii foarte importante și actuale.

STOICA Mircea era profesor la catedra de drept din ASE și un om înalt și slab, dar de o cultură remarcabilă. Era membru de partid, așa cum am fost și eu, dar la ședințele de partid când îi venea rândul full professor fiind, să facă informarea politică, niciodată în informările lui nu scotea o vorbă despre Nicolae CEAUȘESCU, deși acolo tocmai despre activitatea acestuia trebuia vorbit, adică despre cuvântări, despre vizite de lucru, adică despre tot ce făcuse insul cu pricina și vulgul musai trebuia să știe, vai de steaua lui. Îmi aduc aminte cum la o informare, profesorul Mircea STOICA a vorbit minute în șir despre cum un candidat la vicepreședinția USA s-a retras că a fost prins cu o balerină într-un hotel. El avea verb și culoare, iar noi ne tăvăleam pe jos despre picanteriile pe care le prezenta. Înainte de a începe o adunare generală mi-a pus o întrebare ddespre ce scria în fruntea unei asistente de la catedra de limbi străine care umbla cu un tricou foarte mulat, încât am roșit rău de tot. La un moment dat am auzit că profesorul a plecat înainte de Revoluția din 1989 în Ungaria căci nu mai suporta mizria de aici. El s-a întors ca un erou în ASE după.

(13 septembrie 2017)