Comuniștii și moda

Comuniștii în teorie acceptau noul, dar în practică se dovedea că totul este pe dos. În ceea ce privește moda, privitul spre răsărit a fost o opțiune greștită, știut fiind faptul că modas venea de la Paris, Milano, Londra sau de la New York. Marile case de mode nu erau nici la Pekin, nici la Moscova și cu atît mai puțin la București. Era pe Calea Victoriei o Casă de Mode, se făceau la APACA tot feluri de parade ale modelor, dar erau atât de închistate încât nu valorau nici doi bani, deși după revoluție, unii dintre cei care au defilat pe așa-zise podiumuri se dedeau rotunzi să pară strălucitori, măreți și sublimi. Nici acum n-aș zice că avem designeri celebri deși unii se laudă cu prezențe în marile capitale. Știu numai că unii au frecventat închisori sau sunt călcați de procurori pentru evaziune fiscală. Fptul că la noi se mimează cum s-a mimat moda dintotdeauna, nu a dus la ceva spectaculos.

În perioada comunismului s-au purtat pantalonii evazați. Cântărețul Aurelian Andreescu are filmări cu astfel de pantaloni. Știu că miliția avea ordin ca atunci când întâlnete tineri purtând panatloni evazați, să-i oprească și să le taie jos acolo la partea evazată, pentru a-i învăța minte pe nebunatici, că educația comunistă nu stă în a purta pantaloni evazați.

Tot în perioada comunistă fetele și femeile tinere purtau fuste scurte, nimite minijupe, despre care femeile mai vârstnice sau cele fără picioare frumoase aveau numai și numai ocări. Fetele se încăpățânau să poarte și societatea se îndârjea să le conteste, arătându-le cu degetul. Să nu uităm că la mineriada din 1990 multe dintre victime erau fete tinere care purtau fuste ceva mai scurte decât le-ar fi fost pe gust minerilor incitați de gospodine corpolente cu părul permanent acoperit de batice.

În perioada comunistă nu era voie să poarte barbă niciun bărbat. Cu atât mai puțin milițienii și ofițerii nu aveau voie să poarte barbă. Dacă vreun om se încumeta să-ți lase barbă din varii motive, trebuia să-și schimbe buletinul de identitate. Știu cazuri când în ședințele de partid au fost criticați colegi că-și lăsaseră perciuni și cioc, iar mediul academic, unde educația comunistă a tinerei generații este baza, nu accepta astfel de manifestări, retrograde se zicea în epocă.

Să nu uităm pletele celor de la formația Foenix sau de la formația Sincron, motive pentru care aparițiile lor la tv au fost reduse, chiar sistate.

În anii cei mai întunecați ai comunismului balerinele nu mai purtau fustulițele acelea apretate de lebede, ci fuste lungi până în pământ, pentru că Elenei Ceaușescu nu-i plăceau acele apariții pe care sunt sigur că le considera indecente, neadecvate mai ales dansurilor tematice, cu femei brigadier.

Ăn vremea când eram asistent universitar un lector, prodecan și mare politruc a intrat într-un seminar și l-a apostrofat pe un student care purta plete. Cineva dintre colegi îl pârâse. Politrucul m-a făcut de doi bani că toleram așa ceva. Numai că tânărul avea o gravă boală de piele, a arătat acest lucru și politrucul a plecat cu coada între picioare.
Carențele comunismului față de tendințele din modă erau fundamentate pe limitele de cultură ale șefilor de partide, pe neomogenitatea de gândire a ideologilor de partid și pe micimea propagandiștilor care aceau un rol deosebit de important în mașinăria infernală a partidului.

(11 septembrie 2017)