Comuniștii și art. 200 c.p.

Articolul 200 din Codul Penal adoptat în 1968 cu textul  publicat în M.Of. al României, în vigoare de la 01 ianuarie 1969 până la 15 aprilie 1997, celebrul articol 200, despre care s-a vorbit și se mai vorbește și acum, deși este abrogat avea următorul enunț:

Alin.1 Relațiile sexuale între persoane de același sex se pedepsesc cu închisoare de la unu la 5 ani.

Alin.2 Fapta prevăzută în alin. 1, săvîrșită asupra unui minor, asupra unei persoane în imposibilitate 

          de a se apăra, ori de a-și exprima voința, sau prin constrîngere, se pedepsește cu închisoare de 2           la 7 ani.

Alin.3 Dacă fapta prevăzută în alin. 2 are ca urmare vătămarea gravă a integrității corporale sau a     

           sănătății, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani, iar dacă are ca urmare moartea sau    

           sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani.

Abrogarea articolului s-a efectuat sub presiunea țărilor membre ale UE, care condiționau încheierea negocierilor de aderare, de eliminarea acestuia din Codul Penal.

Comuniștii s-au folosit de acest articol în foarte multe situații pentru a evita prezentarea unor persoane ca fiind opozanții regimului sau persoane cu alte opinii decât cele cuprinse în documentele de partid. Era cu mult mai ușor de a-l prezenta pe un opozant nu așa cum era el, opozant al regimului, ci ca pe o persoană care prin ceea ce făcuse se încadra în articolul 200 cp, fără să se dea alte explicații, căci despre semnificația aliniatului 1 nimeni nu căuta să dezvolte subiectul, fiecare imaginându-și ce vrea. În societatea comunistă erau subiecte tabu, iar homosexualitatea era unul dintre aceste subiecte. În ajutorul partidului comunist mai veneau alte forțe care deși se împotriveau ateismului susțineau 100% toate demersurile abordărilor tradiționale, pe tăcute, pe nevăzute și etc.
Reticențele au reapărut și referendumul care se prefigurează sau să zicem bate la ușă, dacă fi-va, ne va arunca ireversibil câteva sute de ani în urmă, căci Europa vrea altceva de la noi.
Am văzut situații în care persoane condamnate pentru art. 200cp s-au reintegrat în societate cu condiția de a părăsi localitatea de origine, abandonați de familii fiind. A fost și o situație tragică cu un tip găsit mort în incinta unei clădiri de sub ruinele fostului Teatru Național. Acolo cred că a fost altceva și povestea s-a dezvoltat pentru a acoperi altă realitate, dacă țin seama de jobul persoanei.
Rămân la ideia că cei mai mulți care au pătimit după rigorile art. 200 nu aveau nicio legătură cu cele incriminate de acesta, ci era doar un paravan pentru a ascunde grave erori de sistem, așa cum cei incomozi erau condamnați pentru deținere ilegală de valută sau pentru fals în contabilitate și aici mă refer la 2 sau 3 stotinki sau la o șosetă de la donații nescrisă în acte la un cult neagreat de pcr.

(10 septembrie 2017)