Comuniștii și studenții

Statul comunist și-a dorit cât mai mulți studenți și deci și absolvenți de facultăți. Statul comunist a început rău procesul de instruire a tinerei generații pentru că:

- a băgat la pușcărie masiv pe vechii profesori universitari în anii '50;

- a creat o nouă pătură din intelectuali făcuți pe puncte sau veniți de la studii din URSS;

- a stalinizat universitățile prin programele analitice și prin disciplinele politice;

- a adus tineri pe bază de dosar în calitate de studenți, proveniți din muncitori;

- a creat disproporții între timpul de învățătură și dezbaterile politice acuzatoare;

- a impus memorarea de biografii și de documente de partid, foarte perisabile;

- a produs condanmări publice a unor tineri considerați artificial reacționari;

- a distorsionat rolul și locul profesorului universitar în făurirea de specialiști;

- a amplificat prezența partidului în tot ce mișca în universitate;

- a dezvoltat numai acele activități care se credea că vor conduce spre omul nou.

Au fost și unele laturi pozitive în viața universitară, mai ales după plecarea trupelor de ocupație sovietice când s-a produs destalinizarea vieții social-politice și au apărut semne ale revenirii la normalitate în universități. În 1967 eu am simțit acest aer proaspăt pentru învățământul superior economic pentru că:

- s-a înființat Academia de Studii Economice în loc de ISEP V. I. Lenin;

- a fost recunoscut managementul ca știință;

- a fost recunoscută cibernetica economică pe plan național;

- rolul politicului s-a diminuat simțitor și ca ore consumate;

- noua regrupare a profesorilor cu pregătire solidă a intrat în ascensiune;

- admiterea studenților s-a făcut preponderent după medii la examene;

- ponderea dosarului în admitere s-a diminuat simțitor;

- criteriile valorice au apărut peste tot în universități.

Trebuie să remarc faptul că numai aceste considerente au dus la evoluția mea, inclusiv la intrarea ca asistent universitar stagiar în ASE la Facultatea de Cibernetică, media fiind esențială.

Despre învățământul universitar și despre studenți trebuie să specific:

- durata faccultății de 5 ani cu schimbare după 1977 la 4 ani din spirit de economie;

- exigența deosebită și curățenia datorată rigorilor comuniste;

- exercitarea stagiilor bazate pe recomandări a dus la o ierarhizare valorică destul de corectă;

- stagiile de practică în producție care aveau caracter real, neformal și efectiv;

- practica agricolă cu implicații profunde în formarea caracterelor la tineri;

- absența cvasitotală a pilelor la examene și evaluările încărcate de obiectivitate;

- asigurarea unei transparențe aproape totale în derularea tuturor activităților;

- funcționarea unor standarde de disciplină bazată pe rolul statului;

- obligativitatea prezenței la cursuri și seminarii;

- fondul de timp de școală săptămânal de 36 de ore.

Chiar dacă în comunism au fost încercări disperate de a face din tinerii din universități niște roboței, adică oameni de tip nou, înregimentați în dogmele socialismului științific și recitatori ai documentelor de partid, realitatea a fost cu totul alta, căci studenții aunformat tot timpul acel detașament de oameni care erau cu un pas înaintea celorlalți fie în înțelegerea lucrurilor, fie în abordarea diferită a situațiilor. Închiderea și deschiderea necontrolată corect a robinetului cu libertățile au avut ca dar acutizarea raporturilor dintre studenți și comunismul lânced, generator de sărăcie, ceea ce a dus la forme de protest dintre cele mai fine în societate, în niciun caz de dimensiunile pe acre și le arogă așa-zișii opozanți de paie ai regimului ceaușist.

(18 septembrie 2017)