Nu mai este artă

Acum trei ani am avut ocazia să văd câteva albume de fotografii executate de un fotograf. Mi-am dat seama că acolo este artă, căci există cu adevărat artă fotografică. Există fotografi, dar numai o mică parte din ei sunt artiști. O fotografie este operă de artă dacă:

- simbolizează ceva special;

- transmite emoție;

- sugerează, nu descrie;

- sintetizează, nu expune;

- este forma concretă a unei idei;

- nu se povestește;

- nu se explică;

- se prezintă singură;

- codifică un sentiment, o stare;

- generează o sclipire;

- are ceva nou și inefabil.
Am admirate poezele acelui maestru, în tăcere și am căutat să-i înțeleg mesajele. Pe unele le-am înțeles, pe altele nu le-am înțeles. Au fost mai acum doi ani niște încercări de a discuta cu artistul. Nu au dus la nimic acele discuții și am rămas în același stadiu, căutând să încerc să decodific mesajele punând cap la cap succesiuni de fotografii. Era adevărată artă.
Nu mai este artă în acele multe albume în care pozele sunt doar imagini, redări ale unei realități fără nicio transfigurare. De la un timp ceea ce văd prin albume nu mai este artă, totul este previzibil și comun. Sunt numai abordări de fotograf pur și simplu care încearcă să prezinte ceva, fără a exprima o anume emoție, un anume gând. Sunt poze reci, seci și decorative bine încadrate, cu lumină corect dispersată și care definesc un context, făcute exact cum fac toți fotografii. Nu mai este artă și atât.

(19 septembrie 2017)