Așa zisele jurnaliste din televiziuni

Sunt individe:
- inculte,
- necalificate,
- autointitulate,
- suficiente,
- robotizate,
- neinteligente,
care screm să transmită și ele, dacă nu știri, cel puțin niște ziceri:
- banale,
- monotone,
- neclare,
- prelungite,
- enervante,
- stupide,
- lemnoase,
- redundante,
- înfricoșătoare,
- predictibile.
Din când în când presară câte un iată enervant sau atenție și mai enervant, pentru a face o pauză forțată în a-și găsi cuvintele, care le lipsesc din vocabular, din simplul motiv că nu au lecturi ample la bază care să le dea mobilitatea în discurs. Meseria lor este:

- curată,

- bănoasă,

- simplă,

- accesibilă,

- neselectivă.

Oricine, dacă își propune, devine peste noapte jurnalist în sensul cel mai vulgar al cuvântului, pentru a popula mai întâi de pe teren, după aceea, din studio și în final, de pe poziția de moderator. Televiziunile trăiesc cu astfel de personaje obscure, care au formate șabloane generatoare ale limbii de lemn, care pe vremuri o asociam discursurilor lui Nicolae CEAUȘESCU. Acum, salvările, pompierii, echipajele de salvare se deplasează de urgență la fața locului. Se folosesc cuvinte tari. Se filmează în interiorul morgilor. Sunt filmați sacii negri cu cadavre. Există o aplecare bolnavă în televiziuni spre a arăta cadavre, oameni în suferință, plăgi care sângerează, bătăi, oameni în nevoie, oameni prăbușiți, case în flăcări, femei plângând după morții lor, cortegii funerare, coșciuge cu morți, autopsii. Acei cameramani și acele muieruști care pălăvrăgesc vrute și nevrute, nu mai au nimic uman. Cred că ar trebui ca lor să li se aplice exact ceea ce fac altora. Îmi aduc aminte că o așa-zisă jurnalistă a fost violată. Era normal, ca și ei să i se ia un interviu, punându-i-se exact întrebările pe care colegele ei de breaslă le puneau unor nefericite femei care trecuseră exact prin aceleași chinuri. 

Ar fi normal, ca la decesul unor jurnaliști să se enumere cu lux de amănunte cauzele decesului, exact cum procedează ei cu ceilalți oameni. Îmi aduc aminte cum înșiră ei diagnosticele după constatarea decesului câte unei persoane oarecare sau mai abitir a câte unei personalități. Au o plăcere dementă de a da detalii care de fapt nu interesează pe nimeni, din moment ce enumerarea cauzelor probabile ale unui deces nu-l reînvie pe cel plecat dintre noi.

E mult de lucru cu deontologia jurnaliștilor, căci lipsa de moralitate și de verticalitate și slăbiciunile CNA fac să fie poluate la maximum jurnalele de știri, reportajele de pe teren, autoselecția nefuncționând la cotele cerute de volumul banilor vehiculați în televiziuni, din reclame, din sponsorizări și din mită.

(19 octombrie 2021)