Friday, October 22, 2021

Prima mea pană de cauciuc

Am 300.000 km de șoferie cel puțin, ca să dau un număr mai rotund și azi  22 octombrie 2021 pe drumul vechi ce vine de la Constanța, prin comuna Pantelimon, în dreptul unei brutării, am făcut prima mea pană pe care a trebuit să o și rezolv înlocuind roata, cu o roată de rezervă.
M-am instruit în a folosi cricul.
Am deprins în a folosi cheile.
Am exersat punerea roții de rezervă.
Știam de la școala de șoferi cum se strâng șuruburile.
Am pus cricul la locul lui. Ca la ceasornicari, mi-au mai rămas niște chei și o șurubelniță, dar am reuși să le găsesc locul fără prea multe sughițuri. După o oră eram deja în mașină spre București. A fost o experiență traumatizantă în felul ei și eu zic că a fost de fapt o pedeapsă Cerească pentru că prea îi vorbisem de rău pe Nelu TĂTARU, pe Raluca TURCAN și pe Dan VÎLCEANU. 
Concluzia mea este una clară: drumurile noastre fie nu există, fie sunt neamenajate, fie sunt murdare, din moment ce pana mea de cauciuc s-a datorat unui obiect metalic voluminos, pierdut de vreun șofer zburdalnic sau de un căruțaș nefericit în peregrinările lor. Oricum, este bine că am învățat toate acestea la 15 km de București decât dacă le-aș fi deprins la 3.000 de km astă vară.

(22 octombrie 2021)

No comments:

Post a Comment