Pentru români a fi bolnav este o rușine, căci boala este văzută de acest popor primitiv ca fiind o pedeapsă de la Dumnezeu. În copilăria mea, dacă apărea un om cu un beteșug, babele din mahala ziceau că l-a pedepsit Dumnezeu. Se zicea că un blestem lovește până la 99 de neamuri. Deci unul blestemat nu are nici el șansa de a scăpa de blestem dar nici neamurile lui, până la a 99-a spiță. Chiar în anii aceștia am auzit niște femei bătrâne, nu că eu aș fi un june că am 74 de ani, zicând despre un copilaș că e bătut de Dumnezeu pentru greșelile părinților sau bunicilor sau străbunicilor sau stră-străbunicilor.
De aceea, oamenii care sunt bolnavi de COVID, mai ales cei de la țară, evită să iasă și să-și recunoască boala. Așa că ei stau în casă, zac și numai dacă cineva ia atitudine, îi duce la spital, uneori fiind mult prea târziu. Ei cred că au greșit cu ceva, că sunt pedepsiți de Cel de Sus fie pentru ceea ce au greșit ei, fie pentru ceea ce au greșit unii din neamul lor. Când oamenii merg să se roage, ei fac acest lucru pentru a le fi iertate păcatele, pentru a fi iertați și pentru a fi apărați de boli.
La români, oamenii cu dizabilități erau ținuți în casă. Numai acum după anul 2000 a început să se vorbească deschis despre acești oameni cu nevoi speciale. Foarte târziu statu a acordat ajutoare celor care au grijă de acești oameni. Nu de puține ori, oamenii cu nevoi speciale au parte de tratamente inumane din partea celor care se înfruptă din sumele acordate ca ajutor. Nu de puține ori, deși statul declarativ le asigură loc în școli celor cu nevoi speciale, mulți manageri și mulți dascăli, ca să nu spun că și părinții copiilor din clasele unde acești copii aer vrea să vină să învețe, evită contactul cu ei din varii motive sau iau atitudine mai mult sau mai puțin voalat pentru a-i face să se răzgândească și să meargă la altă școală, nu știu care.
Există lipsă de educație, răutate și neputința de a depăși concepții vechi legate de boală. Toți oamenii mor. Nimeni nu moare de sănătos. Toată lumea moare de ceva, dar foarte mulți mor că s-au îmbolnăvit. În opinia mea, nu este o rușine că omul are p boală, că vorbește despre ea și că încearcă s-o trateze. Am văzut atitudinea unora față de cineva care a fost contact cu un om descoperit că are TBC. Se poartă ca și cum respectivul este ciumat. este izolat și nici testul care dovedește că nu are TBC nu este suficient în ochii acestor proști incurabili. În cazul celor care s-au infectat cu COVID lumea ar trebui să aibă o cu totul altă atitudine, căci numai acționând corect se va limita răspândirea acestui virus. A ascunde că este pozitivă persoana, echivalează cu un act criminal, căci dintre cei infectați, există probabilitatea ca unul sau doi dintre contacți să nu supraviețuiască, ceea ce echivalează cu un act criminal.
(16 octombrie 2021)
No comments:
Post a Comment