Defectele sistemului educațional: ineficiența

Lumea științifică definește eficiența ca pe un concept cu largă aplicabilitate. Se vorbește despre:

- eficiența economică atunci când cheltuielile sunt mai mici decât încasările; 

- eficiența unui medicament, atunci când după administrare omul se însănătoșește;

- eficiența unei soluții când efectele pozitive sunt mai mari decât efectele negative;

- eficiența muncii când un om produce mai multe piese decât un altul;

- eficiența unui utilaj, când din materia primă consumată se obțin mai multe produse;

- eficiența la învățătură, când într-un timp scurt omul reține mai multe cunoștințe;

- eficiența la antrenamente în cazul în care performanța sportivului se îmbunătățește;

- eficiența la scris în cazul în care autorul reușește să scrie ceva mai mult decât altădată.

Ineficiența sistemului educațional este marcată de cifre, deci nu este bazată pe vorbărie, dar înainte de orice, trebuie satbilite niște reguli clare:

- sistemul este ineficient dacă orice indicator are valoare sub 78%;

- sistemul este eficient dacă indicatorul este mai mare de 78% și mai mic decât 92%;

- sistemul este foarte eficient dacă indicatorul este mai mare decât 92%.

În anul 2017 rata de promovabilitate la bacalaureat a fost de 72,9% adică un nivel inferior celor 78% care ar da eficiența normală a sistemului, ceea ce arată că în sistemul educațional componenta numită liceu este ineficientă.

Evaluarea de la examenul de capacitate din 2017 a fost de 76,9% ceea ce este foarte apropiat de 78%, dar este mai mic decât 78%, ceea ce dovedește că sistemul de pregătire al celor 8 clase este și el ineficient.

Despre învățământul superior lucrurile sunt și mai triste, căci nu sunt evidențe, dar se știe că sunt facultăți ai căror absolvenți nu-și găsesc loc în piața muncii pentru ceea ce ei au terminat și fac cu totul altceva. Ponderea celor cu diplomă universitară care lucrează în cu totul alte domenii este cu mult peste 40%, ceea ce înseamnă că învățământul universitar este de o ineficiență strigătoare la cer.

La examenele de definitivat din anul 2017 numai 66,90% dintre candidați au fost declarați reușiți, dar până la 78% este cale lungă, ceea ce înseamnă că și pe această latură sistemul educațional este ineficient.

La titularizarea din 2017 numai 45,73% dintre candidați au luat note de peste 7, ceea ce arată ceea ce se știa de fapt, că sistemul nu merge bine deloc, diferența de la 45,73 la 78 fiind  de peste 22 de procente, ceea ce este enorm.

Cifrele arată că lucrurile nu stau bine de loc. Ineficiența capătă accente și mai dramatice dacă ne-am apuca să facem niște lucruri simple precum:

- să punem 1.000 de tineri absolvenți de 8 clase să scrie după dictare;

- să punem 1.000 de elevi care au terminat 4 clase să citească la prima lectură;

- să punem 1.000 de absolvenți de liceu să explice cum se extrage un radical;

- să punem 1.000 de bărbați peste 35 de ani  să recite din Eminescu;

- să întrebăm 1.000 de persoane dacă au citit o carte în ultima lună;

- să punem 1.000 de pensionari să spună ce este aceea entropia.

Sunt sigur că rezultatul ar fi edificator și ar trebui să nu ne lase indiferenți pentru că un popor face alegeri cu creierul și nu cu găleata inscripționată cu numele unui partid și nici cu plasa cu sticla de ulei și două pâini sau cu 50 de lei băgați în buzunar dacă vine cu dovada votului vândut. Nu știu dacă în alte țări situația este mai roză decât la noi, numai că multe dintre lucruri sunt rezolvate altfel și risipa de resuse datorată ineficienței este cred cu mult mai mică. Oamenii nu trebuie să învețe 1.000 de lucruri pentru o zi cât iau notă, ci să învețe 100 de lucruri pentru toată viața. Ei trebuie să știe să folosească cele 100 de lucruri fundamentale ca din aproape în aproape să ajungă singuri la cele 1.000 de lucruri pe care nici nu trebuie să le memoreze. Eu nu spun că învățământul trebuie să fie ca pe vremea comunismului cu promovabilitate de peste 95%, dar nick să se cheltuiască o căruță de bani ca ineficiența sa să fie adusă la cote nepermise.

(14 ianuarie 2017)