Defectele sistemului educațional: amatorismul

Așa cum în muzică există urechiști și notiști, tot așa există și în învățământ, meseriași adevărați care au predat la catedră și activiști, care n-au fost o secundă în fața elevilor sau studenților. Ministerul Educației a avut nenumărate situații în care în frunte s-au găsit persoane și nu personalități, iar cel mai grav lucru a fost atunci când cei din vârf nu au avut nicio tangență cu învățământul, ei de acolo de sus, făcând greșeli de vorbire sau de scriere impardonabile.

Amatorismul din sfera educației se vede din:

• calitatea slabă a legii învățământului, lege făcută de persoane care nu au prea ținut seama de specificul domeniului și de particularitățile pe care le au activitățile de la catedră dar și de capacitatea de asimilare a elevului; dacă se dă atenție numai o secundă afirmațiilor că un învățător are 4 ore pe zi în timp ce un strungar are 8 ore pe zi de muncă, ne dăm seama de disprețul pe care societatea îl are față de educație și ceea ce este și mai nasol, este faptul că afirmații de acest fel le oferă și unee mărimi care ar trebui să tacă în loc de a scoate asemenea enormități pe orificiul bucal;
• definirea normelor de timp pentru a examina, pentru a citi o teză de doctorat, pentru a coordona doctorate, ceea ce arată că ori cei ce fac astfel de munci nu au făcut niciodată așa ceva, ori sunt rău intenționați și îndreaptă spre statutul de sclav pe cel ce execută acele munci; în acel context nu există nici pretenții sau există chiar exagerat de mari, dar realitatea contrazice totul prin cruzimea abordărilor concrete; faptul că legea nu dă niște detalii tehnice relativ la modalitățile prin care normele didactice se modifică, lasă loc arbitrariului, ceea ce este nașpa rău de tot și face loc unor ambiții sau unor restructurări de resurse care se redirecționează aiurea;
• ruptura care există între zonele de pregătire a bazei decizionale duce la situații dintre cele mai bizare; acum cu proiectele finanțate din bani europeni se apucă oricine să facă propuneri și în final să vină cu soluții legate de sistemul educațional, fără ca persoanele care au lucrat la acele proiecte să fi avut tangență cu sistemul educațional; am avut în mână materiale legate de chestiunea implementării începând cu clasa zero a noțiunilor de informatică, dar și un proiect legat de bunele practici care elimină corupția din sistemul educațional; faptul că la acele proiecte nu prea lucraseră cadre didactice se vedea de la o poștă pentru că lipseau lucrurile de finețe și mai ales soluțiile propuse acolo sunt de un fantezism debordant.

Sistemul educațional are nevoie de profesioniști pe tot traseul. Trebuie profesioniști la elaborarea programelor analitice. Trebuie profesioniști la elaborarea manualelor. Trebuie profesioniști la catedră care să predea și să-i asculte pe elevi. Trebuie criterii de a selecta pe profesioniști. Cine crede că profesioniștii se nasc peste noapte se înșeală. Trebuie o strategie de 20 de ani ca să se spună că se pleacă de la punctul A0 și se ajunge la punctul A1 unde corpul profesoral este de top, unde școlile sunt de top, unde manualele sunt de top. Despre elevi nu scriu nimic pentru că ei intră cu toții de top în clasa zero, iar acum sistemul nu face altceva decât să le trezească tot ceea ce este mai nepotrivit în ei prin tot ceea ce face, pornind de la manualele îmbâcsite, de la profesorii prost plătiți și de la mediul înconjurător unde modelele lor sunt dintre cele mai nepotrivite. Totul este datorat amatorismului.

(03 ianuarie 2018)