Cânduri la vremurile de demult

Ziua de 26 ianuarie wera până în 1989 prilej pentru toți lingăii să:

- exprime adimrația fată de Nicolae CEAUȘESCU;

- arate iubirea nețărmurită  fată de Nicolae CEAUȘESCU;

- scrie cele mai sforăitoare discursuri pentru  Nicolae CEAUȘESCU;

- recite poeziile cu versurile cele mai stupide la adresa lui  Nicolae CEAUȘESCU;

- cânte pe muzici celebre texte adaptate referitoare la  Nicolae CEAUȘESCU;

- publice articole și cărți care-l glorificau pe  Nicolae CEAUȘESCU.

Ziua de 26 ianuarie până înainte de 1989 era ziua aniversară:

- a celui mai iubit fiu al poporului,

- a omului păcii mondiale,

- a celui mai bun dintre cei buni,

- a stejarului din Scornicești,

- a eroului dintre eroi,

- a ctitorului epocii de aur,

- a făuritorului României moderne,

- a părintelui iubit,

- a cârmaciului neobosit,

- a etc, etc, etc.

Emisiunile de radio și Tv erau inundate de tot felul de omagii pe care poetașii și poetesele, actorașii și actorașele își etalau talentele. Vocile solemne ale crainicilor și ale crainicelor anunțau tot felul de evenimente de omagiere a celui aniversat. Mă întrebam de unde mai scoteau scormonitorii de cuvinte combinații de atribute prin care să-și ridice pe bani, bineînțeles, stăpânul, de pe pozițiile lor de slugi mincinoase.

Din punctul meu de vedere era ziua cea mai lungă și cea mai plictisitoare, în care mă umpleam de scârbă și de revoltă, văzând până unde se coboară unii. Comparând cu jegoșenia de la emisiunea tv Iartă-mă, cei de la Iartă-mă erau mici copii în raport cu ce mi se oferea pe 26 ianuarie. Ce-o fi aia titlu de onoare suprem? Mai exista ceva și peste?

(26 ianuarie 2018)