Nu este zi dată de Dumnezeu să nu-mi iau porția de ridicol pe care mi-o servesc la tot pasul foarte multe persoane, de parcă a fi ridicol este cel mai normal lucru de pe acest pământ.
Mă uit la unii politicieni care fac niște gafe așa de mari încât am ajuns să cred că chiar bărbații nu gândesc decât cu 0,5 din creierul lor, așa cum se zice în târg.
Chiar în ultimele zile am auzit niște chestii care i-au umplut de ridicol pe cei le le-au emis. Chestia cu Trabantul și Ferarriul este una. Nici nu aveam pretenții de la un absolvent de facultate începută la 24 de ani, când liceul se termină la 19 ani. Tot insul și-a continuat serialul zicerilor ridicole cu chestia cu fluturatul la drapel.
În seara de 15 ianuarie unui din opoziție, nu s-a lăsat mai prejos, cu cei 19% ai lui vrea să formeze guvernul. Un altul, care nu mi-a lăsat nici el o impresie bună din moment ce s-a lăsat curtat și a întors spatele celor ce aveau nevoie de el, a strigat și el că e prezent și așteaptă să reprimescă în dar ceea ce a mai primit prin 2016, uitând că abia începutul ciclului electoral.
Nici nu mai trebuie să mă dau și eu în bărci cu chestii care ușor ar fi catalogate drept ridicole, căci nu mai am loc de cei din jurul meu care mă sufocă cu ziceri, cu gesturi, cu atitudini de un ridicol pur, dus cu multe peste limitele imaginabile pentru niște oameni cât de cât normali.
(16 ianuarie 2018)
No comments:
Post a Comment