Terorismul sindical

Mi-ai revenit în minte scenele acelea în care teroriștii ca să-și scape pielea luau copii ie care-i făceau scut și forțau astfel forțele armate să nu tragă, iar după ce aveau fața și spatele deja asigurate, îi împușcau pe cei care îi folosiseră drept scut uman.

• Nu cu mulți ani în urmă cei de la căile ferate au prins un moment, ceva de sărbători și s-au gândit ei că au găsit momentul optim de a impune prin negocieri stat-sindicate obținerea de soluții care sunt sigur că un sindicat puternic le-ar fi obținut fără nicio dificultate. Numai că, folosind momentul guvernanți cu disconfortul pe care îl crează miilor de călători, vor forța mâna celor de la putere și vor obține ceea ce și-au dorit, adică măriri salariale.
• Apropape în fiecare an, în preajma examenului de admitere în licee și în preajma examenului de bacalaureat, sindicaliștii din învățământ amenință și eu cu o grevă, tot așa, cerând o serie de lucruri, pe care sunt sigur că dacă sindicatele lor ar fi puternice, cu siguranță că în doi timpi și trei mișcări, la o întâlnire cu premierul le-ar avea soluționate, cât ai clipi.
• În anii trecuți, cei de la metrou, sindicatul, cel care a îmbâcsit stațiile cu tot felul de chioșcuri, s-a gândit să dea și el dovadă de terorism sindical și a scos la înaintare în zi de lucru sute de mii de călători, căci a suspendat mersul trenurilor care să-i ducă pe oameni la muncă. Sindicatul acela, în loc să ducă lupta sindicală prin metode civilizate, a apelat la cea mai adjectă formă de răzbunare pe călătorii nevinovați care trebuiau să ajungă la serviciile lor pentru a muncii, pentru ați câștiga pâinea pentru copilașiim lor. Era o chestie dacă acește sindicate făceau proteste altfel și nu paralizând economia și aducând insatisfacții miilor de cetățeni. Am pătimit cu acest prilej și am luat un taxi pentru a-mi rezolva problema, căci teroriștii nu m-au lăsat.
• Mai nou, unii medici de familie, au pus și ei de o acțiune prin care făcând presiune cu suferința oamenilor, nu mai eliberează rețete compensate, dacă ministerul și Casa de Asigurări nu le rezolvă o serie de doleanțe de natură financiară. În cazul lor lucrurile nu sunt deloc simple, căci acolo este implicat și un sistem informatic despre care eu nu am o părere deloc prea bună, deși pentru realizarea lui s-au cheltuit foarte mulți bani. Este o altă poveste. Chestiunea este că medicii acuză o birocratizare foarte mare, lucru de acceptat de cei ce trebuie să se ocupe de raționalizarea fluxurilor informaționale. Ceea ce este ciudat se leagă de momentul ales, adică zilele de început de an calendaristic, tot așa punând presiune pe guvern prin suferinzi, ceea ce mie mi se pare absolut imoral. Sindicatul lor trebuie să fie cu forță și de pe poziții de forță să negocieze, ceea ce nu se întâmplă.

În opinia mea, mișcarea sindicală trebuie restructurată din temelii căci așa nu mai este de trăit. Fiecare categorie socio-profesională, când i se năzare, își întrerupe activitatea, face grevă, iar populația suferă dramatic. Sindicatele sunt fărâmițate și nu au forță pentru că șefii lor nu sunt în stare să se regrupeze și să formeze entități puternice de care guvernanții să se teamă nu că întrerup munca prin grevă, ci doar dacă se încruntă și cel mult ridică tonul în public. Neavând acestă forță, sindicatele procedează la terorosmul sindical, făcând scut din oameni nevinovați în a le acoperi lipsa lor de funcționalitate, coeziune și eficiență în lupta cu guvernanții. Legile ar trebui să-i protejeze cu mult mai mult pe cetățenii afectați de terorismul sindica, cetățeni nevinovați, inocenți și victime sigure.

(03 ianuarie 2018)