Societatea românească a acumulat nenumărate contradicții care duc la consecințe dintre cele mai dramatice și pe care numai un salt calitativ absolut spectaculos, ceva mai teribil decât o revoluție autentică va permite o soluționare cât de cât într-un interval care nu va fi mai mic de 20 de ani vorba brucanului.
Contradicția dintre modelul virtual și modelul real al țării, generat de stadiul de rămânere în urmă a tuturor sectoarelor vieții economice și sociale. Fiecare om cât de cât informat știe că aici sunt resurse nebănuite care ar fi permis atingerea unui stadiu de dezvoltare de cel puțin două ori mai mare decât se înregistrează la ora actuală. Fără a lua în calcul pe cei care lucrează afară sau pe cei care merg afară și văd cu ochii lor ce înseamnă a munci eficient acolo și ce înseamnă a risipi aici resurse importante pe nimicuri.
Contradicția dintre interesul real al societății și interesele meschine de grup care funcționează pe principiul nea Gică-contra, concretizate prin blocări de proiecte vitale și prinstagnarea datorată neluării niciunei măsuri concrete, pe principiul de ce alții, dacă nu noi. Numai așa se explică duratele imposibile ale realizării de pasaje de trecere, numai așa se explică neînceperea de lucrări strategice precum un nou aeroport, o linie de metrou București - Otopeni ca să nu mai scriu aici nimic despre TVG românesc care azi este doar pe hârtie, în timp ce distanța de 100 km București - Pitești se parcurge de 100 de ani tot în 3 ore.
Contradicția dintre nivelurile de fonduri Europene disponibile și fondurile efectiv atrase, care are la bază o birocrație și o deresponsabilizare, ambele duse la extrem, numai și numai datorită unui nivel de incompetență managerială la nivelurile decizionale superioare atât de ridicat, încât sunt paralizate toate inițiativele și toate energiile creatoare, în favoarea unor aberații care au la bază elemente de parandărăt cu caracter funciar prin amploare și permanentizare.
Contradicția dintre valorile autentice și cele artificial impuse, prin aplicarea de criterii economice duse până la vulgaritate, întrucât elementele facile, trecătoare și de efect bazat pe cascade de kitsch-uri și prin negări, de asemenea, în cascadă a valorilor tradiționale și a conceptelor care definesc o națiune, măreția, dârzenia, curajul, eroismul și patriotismul oamenilor ei. Numai așa se explică programele de manipulare și non-calitative ale canalelor de știri, cu emisiuni tembele, nesancționate în niciun fel de Consiliul Național al Audiovizualului, dar în special de cetățeni.
Contradicția dintre așteptările reale ale oamenilor și oferta conducătorilor, care are la bază caracterul neconvergent și neanticipativ dintre ceea ce vor și ce simt cetățenii, pe de o parte, iar pe de cealaltă parte, mișcările lente, cunoscute din mişcarea browniană, pe care coducătorii lipsiți de strategie, în ideia de a cârpi într-o parte, pentru a se rupe în alta, încearcă să dreagă ceva, fără a soluționa vreo problemă cap-coadă, rupând răul de la rădăcină.
Nu trebuie căutat la cei ce participă la mitinguri niște nemulțumiri care caracterizau societatea începutului de secol al XX-lea, când sărăcia și promiscuitatea incita un proletariat primitiv să-și ceară drepturile sub conducerea unor lideri sătui, școliți foarte idealiști și un pic aventuirieri. Acum cei ce ies în stradă vor un anume ceva care este rezultatul agregării ghemului de contradicții enumerat, regăsit sub denumirea de nemulțumire, care nu este nici nemulțumirea generată de creșterea salariilor, nici nemulțumirea generată de creșterea producției agricole, nici nemulțumirea transformată în explozie a succesiunilor de promisiuni neonorate, care minciuni se numesc. Cei ce ies la miringuri exprimă în sloganuri scurte, uneori în rimă, expresii parțiale ale nemulțumirilor acumulate de-a lungul zecilor de ani scurse de la 1989 încoace. Indiferent cine va fi la putere, starea de spirit nu se va calma, căci contradicțiile nu au rezolvare pe termen scurt, iar chirurgia socială ce trebuie aplicată are costuri sociale cu mult mai mari decât trecerea de la comunism la capitalism, tăvălugul fiind de-a dreptul nimicitor. Chestia este că dacă bulgărele de zăpadă se va rostogoli va căpăta dimensiuni mai mult decât apocaliptice, iar super-revoluțiile își devorează copiii într-un ritm infernal, fără a cristaliza soluția stabilă, viabilă și salutară, ce va fi cu adevărat primul pas al saltului calitativ mult așteptat.
(20 ianiarie 2018)
No comments:
Post a Comment