Clase de performanță

Orice s-ar spune, fiecare dintre noi are un anumit nivel de performanță. Toți ne considerăm foarte buni, dar nu este deloc așa. La școală, prin notele pe care le obținem, prin mediile finale suntem:

- slabi dacă notele dar și mediile noastre nu depășesc 6(șase);

- mediocrii dacă notele dar și mediile noastre sunt mai mari de  6(șase) dar nu depășesc 7(șapte);

- buni dacă notele dar și mediile noastre sunt mai mari de  7(șapte) dar nu depășesc 9(nouă);

- foarte buni dacă notele dar și mediile noastre sunt mai mari de  9(nouă) dar nu depășesc 10(zece);

- excepționali dacă pe lângă zecele curat ca mideii, examinatorul mai spune și cu felicitări.

Există și persoane care nu s-au supus vreodată unei evaluări, drept care vor fi incluse în categoria de neevaluați, ceea ce astrage după sine tratarea lor ca atare.

Există locuri de muncă cu grade diferite de dificultate, după cum urmează:

- banale care se ocuăp fără niciun fel de pregătire prealabilă;

- ușoare, unde activitățile sunt simple care necesită o calificare scăzută;

- dificile unde activitățile presupun concentrare și îndemânare;

- grele în care activitățile necesită un efort și concentrare cu niveluri ridicate;

- foarte dificile, unde activitățile sunt de maximă complexitate, concentrarea este  la nivel maxim;

- extreme în care totul necesită abilități ieșite din comun.

La noi este vorna legată de omul potrivit la locul potrivit. Înseamnă că pentru fiecare categorie de oameni trebuie să există un loc ce li se potrivește. Numai că fiecare dintre noi ne dorim de cele mai multe ori cu mult mai mult decât sunt capacitățile noastre. De aceea apar situații în care oamenii sunt caracterizați ca fiind depășiți de evenimente sau altfel spus, nu-și văd lungul nasului. Există o chestie specială numită fișa postului în care sunt definite cerințele pe care trebuie să le îndeplinească un cetățean pentru a ocupa un post anume. În realitate apar foarte multe distorsiuni căci fiecare dintre noi trăim printre oameni. Oamenii sunt subiectivi și ei sunt cei care fac selecția. Uneori selecția este corectă și apare situația omului potrivit pe locul potrivit. Alteori, din contră, distorsiunile sunt așa de mari încât apar decalaje enorme între ceea ce se cere în fișa postului și ceea ce oferă ocupantul respectivului post. În folclorul nostru avem zicerea: i s-a pus pe cap o pălărie mai mare decât capul lui. Atât timp cât nu există transparență și raționalitate, vor exista decalajele ce duc la indecizii sau la luarea de decizii de slabă calitate, care înseamnă în final lipsă de responsabilitate cu efecte directe asupra nivelului de trai. Cei mediocrii au această capacitate de conservare prin tertipuri de toate felurile. Studiile de fezabilitate sunt forma clară de perpetuare a mediocrității în CNADR.
Clasele de performanță trebuie cunoscute astfel încât punerea în corespondență a disponibilului de resursă cu necesarul de resursă să fie cât mai aproape de nevoia socială și nivelul risipei să fie controlat, dacă nu este posibil să fie orientat spre minim.
Concluzia nr. 1: niciodată un dublu repetent nu are cum să ajungă șef de stat.
Concluzia nr. 2: niciodată un repetent nu are cum să ajungă premier.
Concluzia nr. 3: se întâmplă ca analfabeți să ajungă senatori și deputați.
Concluzia nr. 4: se întâmplă ca mediocri să se împăuneze cu titluri academice.
Concluzia nr. 5: orice distorsiune atrage după sine soluții nu proste, ci foarte proaste.

(07 ianuarie 2018)