Porția zilnică de minciuni

Peisajul politic mioritic este populat cu indivizi care mint tot așa cum respiră. Îmi aduc aminte de minciunile lui Adriean VIDEANU care promitea salarii și pensii astronomice. Îmi aduc aminte de minciunile lui Theodor STOLOJAN care făcea un tablou vivant pentru populația de aici care musai va trăi ca-n sânul lui Avram.

Mi-l aduc aminte pe Traian BĂSESCU cel care începând cu anul primei sale campanii electorale tot într-o minciună a ținut-o de la trăitul bine, de la țepele din Piața Victoriei, până la chestia cu statul de drept. O singură dată acest nene a spus marele lui adevăr, anume că a creat și patronat un stat mafiot. Nici chestia aia cu bordelurile frecventate se pare că nu a fost minciună. O tanti ar avea ce spune pe subiect.

Până și cei de la ANM spun minciuni zilnic, fără să se jeneze cumva și fără să le crape obrazul de rușine. Mincinoșii noștri sunt predictibili. Opoziția ne ninte zilnic că ei ar fi în stare să fie altfel dacă ar fi la putere, dar prin ceea ce fac arată contrariul. Cei de la putere ai și ei minciunile lor, tot predictibile, dar mai aruncă și ei oarece firimituri de la mesele lor cele bogate. Televiziunile se agață și ele de tot feluri de nimicuri și prin felul în care umflă ceea ce prezintă, strecoară minciunile lor specifice, nevinovate și mai ales gogonate.

Am identificat:

- minciuni inocente, spuse cu zâmbetul pe buse, care sunt dătătoare de speranțe;

- minciuni sfruntate, spuse cu seriozitate pentru a fi transformate în adevăruri;

- minciuni prostești, debitate de nici cel care le spune nu le crede;

- minciuni studiate, care sunt alambicate și care aruncate în piață sunt credibile;

- minciuni șocante despe care nimeni nu are a spune ceva căci sunt ca bombele;

- minciuni parțiale, care de cele mai multe ori au în ele o părticiă de adevăr;

- minciuni oribile, prin care sunt anunțate morțile unor oameni care trăiesc;

- minciuni redescoperite care joacă rolul unei ciorbe de burtă reîncălzite;

- minciuni cotidiene spuse în treacăt pentru a nu fi luate în seamă de nimeni;

- minciuni oarecare ce trec neobservat un timp, dar care sunt folosite adesea.

Se zice că unora le plac minciunile frumoase. Indiferent cu sunt, minciunile sunt minciuni. Totul este să știm fiecare dintre noi să vedem cine spune adevărul și cine minte. Este important ca persoanele care spun și minciuni și adevăruri, să știm să-i citim pentru a vedea când mint. De regulă mincinoșii sunt:

- mincinoși de ocazie care roșesc, se bâlbâie și au exitări;

- mincinoșii de profesie care știu să-și vândă minciunile;

- mincinoșii cronici care mint în continuu fără să-și dea seama;

- mincinoșii proști care se încurcă în propiile minciuni;

- mincinoșii de geniu care au ziceri de te împietresc.

Am ajuns la vârsta în care îmi dau seama când cineva minte de când deschide gura, căci ia aerul unei persoane sigure, deși nu se bazează pe nimic și începe să facă construcții aparent logice, pierzându-se în detalii și cifre exacte, dar exagerate, care acoperă toate neadevărurile. Dacă o pensie medie calculată este de 300 euro, nimeni nu are cum s-o facă de 900 de euro în 4 ani. Dacă productivitatea muncii are un anumit nivel, nimeni nu are cum s-o dubleze în 5 ani, nici dându-se peste cap. Din condei sau cu vorbe se scrie sau se spune fix orice. Nu este fraier cine spune, este fraier cine crede.

(12 ianuarie 2018)