Unul dintre marile defecte care ne urmărește în istorie și pe care dușmanii noștri îl cultivă este că suntem pârâcioși. Imediat ce este ceva ce nu ne convine, din lipsa verticalității, dăm fuga prin străini cu pâra. Actul Marii Uniri nu a atenuat această carență aproape genetică a noastră și sunt nenumărate cazuri în care pârâcioșii de serviciu și-au făcut meseria în draci.
Comuniștii ilegaliști cum găseau o oportunitate să meargă pe la vreo Internațională, pac, băgau și o mică sau mare pâră la tătuca Stalin, nu neapărat împotriva statului, cât unii împotriva celorlalți, în lupta de la vârf, deși se pare că numărul lor nu depășea 1.000 de membri de partid. După 1947 pâra a devenit chiar enervantă și pentru Kremlin, drept care în 16 august 1952 dilema a fost tranșată în favoarea lui Gheorghe GHEORGHIU-DEJ. În timpul lui Nicolae CEAUȘESCU au existat pârâcioși atât spre urechile Moscovei, cât și la cele de peste ocean.
Nici partidele vechi, tradiționale, nu au fost scutite de pârâcioșii care căutau sprijin în exterior și s-a văzut mai ales când a fost nevoie să se constituie alianțele, cum doreau unii să se apropie sau nu de Antantă, punându-se chiar în fruntea unor guverne-slugi, ceea ce a dăunat grav intereselor statului.
După 1989 pâra s-a exersat spre toate direcțiile. Unii au plecat spre Morcova, alții s-au îndreptat spre Berlin, alții spre Paris, iar cei mai vioi s-au dus spre Washington, toți uitând că cel ce pârăște este privit de toți nici mai mult, nici mai puțin decât un jeg. Străinii apreciază pe cei cu onoare și demnitate, calități ce lipsesc cu desăvârșire la cei ce merg cu pâra. Străinii îi tratează ca pe niște otrepe bune de șters pe jos și au o plăcere nebună de a se descotorosi imediat ce vin la ei alțte otrepe cu marfă proaspătă.
În cei 100 de ani de la Marea Unire n-a lipsit nici pâra și n-au lipsit nici pârâcioșii. Unii sunt știuți și blamați de istorie, iar despre alții se află zeci de ani mai târziu și dispar din manualele de istorie.
(16 ianuarie 2018)
No comments:
Post a Comment