Defectele sistemului educațional: mediocritatea

Sistemul educațional este bântuit de mediocritate. Nu este vorba de acea mediocritate înțeleasă de foarte multă lume în virtutea căreia musai trebuie să ne uităm în foile matricole de la facultate ale profesorilor sau pe listele unde profesorii au susținut tot felul de examene.

A fi mediocru nu are nicio legătură cu notele, căci o persoană cu capacitatea de a memora și de a reda este o persoană cu o foaie matricolî de excepție, fără a fi altceva decât o perosnă mediocră. Mediocritatea este definită nu prin note modeste și prin numărul restrâns de diplome obținute pe la universități, ci prin soluțiile oferite la probleme concrete care nu se găsesc în niciun curs universitar pentru a fi memorate și apoi redate cu intonație.

Mediocritatea miniștrilor este proverbială mai ales atunci când apar la tv și vorbesc cu greșeli de acord gramatical sau când consilierii le șoptesc ce să spună celor pe care îi au în fașă, stând cumințe și care se și vede că sorb zicerile respectivilor, vremelnici puși în capul mesei cu bucate. Un ministru mediocru este acela care nu face ceva special la locul său de muncă, pentru a eradica starea de somnolență în care se zbate sistemul, căci nefinanțarea invocată este una și lipsa de măsuri concrete care să rupă pisica în două este cu totul altceva. Observ că nici până în ziua de azi nu există o strategie națională pe termen lung, 20 sau 25 de ani acceptată de toate forțele politice, după care să se dezvolte cu adevărat învățământul și după vreo 10 sau 15 ani să și vedem că s-au schimbat multe lucruri în bine în școală și școala nu mai scoate tâmpiți, cum zicea un produs al aceleiași școli.

Mediocritatea directorilor are la bazp heirupismul cu care sunt instalați aceștia pe toate nivelurile, contând în primul rând calitățile de fripturiști, lingăi, băieți de treabă și pilele de care dispun pe linie de partid la mulți dintre ei. Există și directori proveniți din dascăli adevărați, devotați școlii și care prin prestigiul lor fac lucruri bune pentru școală și pentru colegii dar și pentru elevii lor. Ei sunt prea puțini, dar cei care sunt, sunt mană cerească pentru școlile unde activează. Ei au capacitatea de a atenua efectele unor măsuri aberante venite de deasupra lor și ei sunt în stare să contracareze efecte negative prin modul în care interpretează texte uneori aberante sau încâlcite. Mediocritatea directorilor este dată și de credința unora care cred că s-au născut directori și trebuie să rămână directori, mutați fiind din școală în școală pentru a rămâne pe poziții, deși o astfel de abordare este și păguboasă și fără efecte benefice și lipsită de sens.

Mediocritatea profesorilor nu trebuie văzută prin ceea ce predau ca volum de cunoștințe, prin ritmul alert impus la clasă, prin exigența de care dau dovadă sau de standardele ridicate  pe acre și le-au impus în a susține gradele didactice. Un profesor este mediocru dacă prin ceea ce face nu reușește să inspire admirație și încredere elevilor săi, astfel încât elevul sau studentul să-l considere ca fiind modelul său. Eu am a mă lăuda că am avut mulți dintre profesori care mi-au fost modele și pentru care am avut și am încă o admirație fără margini. Un profesor care nu este mediocru are cuvinte frumoase pentru oricare dintre elevii sau studenții săi, are soluții pe loc la orice problemă pe care o întâlnește. Lecția sa sau cursul său și seminarul său sunt vii, îi fac pe cei din fața sa să păstreze atenția concentrată pe cele zise de el tot timpul. După ani și ani, profesorul care nu este mediocru îi face pe foștii lui elevi sau studenți să-și amintească faptul că o anumită problemă cu care se confruntă după ani și ani, are soluția datăă de profesorul lui de demult. Un profesor mediocru turuie tot felul de chestii și nu-l învață prea mare lucru pe elev pentru a folosi peste ani ceea ce el i-a spus acestuia de la înălțimea catedrei.

Mediocritatea elevului se formează în școală, pentru că toți copiii sunt excepționali înainte de a păși pe ușa clasei și de a se așeza în bancă. Un învățător lipsit de interes, va face totul anapoda și nu-i va trezi elevului interesul spre a cunoaște, ci elevul va fi pus să învețe, va fi chinuit să muncească mult și fără rost. Elevul nu va deprinde dragostea de a citi o carte, ci va fi supus supliciului de a parcurge o carte ca pe o corvoadă, nu mentru a înțelege și pentru a se bucura, ci pentru a avea din ce să extragă cele câteva pagini de rezumat care trebuie scrise în caiet. Elevul devine mediocru și dacă este pus să rezolve zeci și zeci de exerciții pentru a-și forma mâna, pentru a avea viteză și pentru a face corect adunări, scăderi, înmulțiri și împărției. Să nu credem niciodată că elevul cu etza de zece a depășit cumva stadiul de mediocritate, din moment ce el rezolvă excepțional doar exercițiile de tipurile pe care le-a făcut la cerere. Neavând niciun element de creativitate acumulat, elevul va persista într-o mediocritate poleită cu note foarte mari, el nefiind pregătit să ia viața în piept și să dea soluții bune la probleme pe care nu le-a întâlnit niciodată.

Trebuie o cu totul altă abordare a mediocrității, căci un sistem educațional în care mediocritatea este dată loparte este acela în care toți acționează într-o direcție clară, pentru a obține acea eficiență atât de necesară în societate și nu pentru acoperirea cu diplome a imposturii și a impostorilor. Trebuie făcute calcule oneste și trebuie văzut că în matricea de transferuri, apar cele mai teribile situații legate la migrația absolvenților care se pregătesc la o specializare pentru a profesa în cu totul alte domenii, ca și cum facultatea absolvită nici nu contează. Faptul că această matrice nu există este tot rezultatul unei grave slăbiciuni a sistemului educațional unde abordările mediocre ale premianților se dovedesc a fi falimentare prin caracterul lor formal și decorativ.
Mediocritatea este unul dintre defectele sistemului nostru educațional populat cu oameni cu situații la învățătură dintre cele mai strălucitoare și mobilați cu diplome academice dintre cele mai răsunătoare, dar care nu au trecut deloc testul inițiativeiși al coerenței în acțiuni orientate spre maximizarea eficienței sociale.

(06 ianuarie 2018)