Porția zilnică de prostie

Prostia este o stare de existență a materiei, a V-a, căci primele patru sunt starea gazoasă, starea lichidă, starea solidă, plasma și ultima pe listă, cu voia dumneavpastră, prostia. Dacă celelalte patru sunt peste tot, evident și prostia este și ea peste tot.

Fiecăruia dintre noi ni se servește zilnic cel puțin o porție de prostie, mai mică sau mai mare, după cum avem norocul, respectiv, neșansa. Cel puțin mie, nu mi s-a întâmplat să treacă o zi fără să fi primit porția de prostie, căci nu există loc unde care să merg fără să întâlnesc persoane care să-și exercite funcția și care să nu facă un oarece pas sau să nu scoată un porumbel, care de fapt se concretizează printr-o prostie. Chiar am ajuns să diger prostiile unora și să mă simt confortabil că mă liniștesc imediat când mi se servește o prostie, consolându-mă că atât o duce capul pe persoana ce emite așa ceva. Ori dacă văd că respectiva persoană atât este în stare să producă, iertarea mea devine operațională și efectivă instantaneu și unidirecțional. Nu voi da niciun exemplu de porții de prostie pe care le primesc zilnic pentru că aș face un pomelnic mult prea lung, ceea ce ar dezamăgi pe cititorul, care și el este bombardat cu prostii probabil mai mari decât cele pe care le recepționez eu.

Cel mult ar trebui să fac niște legături între prostie și lene, între prostie și mediocritate, între prostie și nepricepere, între prostie și minciună, între prostie și lipsă de talent, dar și aceste considerații ar fi extrem de obositoare, căci la fel ca în teoria mulțimilor nu se dau definiții, ci trebuie făcute exemplificări, uneori banale, plictisitoare și neinteresante din moment ce le-am trăit cu toții.
Porția zilnică de prostie este răul necesar din orice societate și motor al dezvoltării, căci numai marile revolte în fața prostiei nasc descoperirile revoluționare din care societatea are de câștigat enorm.
Niciodată să nu credem că numai alții spun prostii. Luați de val, noi nu analizăm bine problemele și dorind să fim interesanți spunem câte o prostie de îngheață apele. Totul este să ne dăm seama de ea, s-o recunoaștem urgent și să reparăm cât mai mult posibil, încât efectele să nu ia amploare și să devină catastrofale.

(14 ianuarie 2018)