Gică HAGI, un rege înțelept

Eram sigur că marele fotbalist Gică HAGI îl va refuza pe președintele Federației Române de Fotbal - FRF, Răzvan BURLEANU în legătură cu acceptarea funcției de selecționer al echipei naționale de fotbal. Era de așteptat, pentru că marele fotbalist Gică HAGI a mai fost în această poziție în intervalul 2001 - 2002 și știe exact cum stau lucrurile acolo, mai ales în legătură cu restricțiile care apar în alcătuirea lotului, pe durata pregătirii lotului și mai ales pe nenumăratele condiționări ce apar la definirea echipei care evoluează la fiecare meci  de calificare, știut fiind faptul că jocul la aceste meciuri dă vizibilitate jucătorilor și generează oportunități extrem de importante pentru patronii de cluburi în a-și maximiza profiturile din vânzarea de jucători. Campionatul intern este neinteresant, drept care presiunile pentru a se obține vizibilitate sunt acelea care perturbă adevărata calitate a echipei reprezentative, din moment ce există o mare diferență între ceea ce vrea selecționerul și ceea ce impun toți cei care urmăresc cu totul alte interese, decât calificarea  echipei în competiții majore.
Îl apreciez foarte mult pe marele fotbalist Gică HAGI pentru opțiunea sa. Faptul că am văzut un nene de la FRF care avea tot felul de ziceri, mi s-a părut indecent, din moment ce s-a văzut ce nume vehicula respectivul în caz că marele Gică HAGI declină oferta. Să te gândești la gripari, ratați și drogați când vrei să faci propuneri de selecționeri, arată nu numai lipsă de imaginație, dar mai ales mediocritate lucie.

Atât timp cât atmosfera din jurul echipei naționale nu va fi una curată, iar selecționerul să aibă responsabilități fără imixtiuni, lucrurile vor sta sub semnul mocirlirii și băltirii în ape mizerabile, căci cei ce se târâsc în mediocritatea profitului imediat, nu vor înțelege niciodată ce înseamnă performanța.

(31 iulie 2024)

Are cineva curajul să spargă buboiul?

Îmi aduc aminte de anul 1975, an în care a izbucnic marele scandal al admiterilor  în învățământul superior. Legenda zice că:
- la Drept era un secretar de partid care făcea jocurile și mânărea tezele candidaților, încât intrau acolo exact cine trebuia în raport cu accesul la omul puternic,
- la Politehnică era deja o industrie a celor care mânăreau admiterea în diferite moduri, căci numai așa s-a explicat exilarea unor profesori de acolo spre alte plaiuri la fel de mioritice pe termen limitat, desigur,
- la ASE a fost destructurată o rețea de falsificatori ai ierarhiilor valorice, din momentul în care milița și procuratura au intrat pe fir, deschizând cale unei alte echipe de  flămânzi, cu îndepărtarea celor îmbuibați care se plimbau lejer în Spania lui Franco, din moment ce aveau tot ce le trebuia.

Atunci a fost cutremur mare, care s-a lăsat cu trimiteri la pușcărie, cu îndepărtarea din învățământul superior și cu nenumărate sancțiuni pe linie de partid. Buboiul era mare, făcuse puroi urât mirositor și faptul că a spart s-a datorat unei întâmplări și unei evoluții firești a teoriei lui MARX și ENGELS cum că orice sistem dispare datorită propriei lui dezvoltări. În 1975 dispariția nu s-a datorat neapărat dezvoltării, ci mai degrabă neglijenței cu care făptuitorii operau din prea marea lor siguranță în ceea ce făceau.

Au trecut de atunci au trecut 49 de ani și cum la 50 de ani apare câte o răzmeriță, a sosit timpul să se întâmple ceva nou în mediul academic. Cum viața plină de banal și mediocritate din universități este caracterizată prin stagnare, acel ceva care a aprins fitilul unei mici revoluții s-a numit hărțuire și locul unde s-a aprins scânteia s-a numit SNSPA și așa cum Revoluția din Decembrie 1989 l-a avut ca punct de start pe pastorul László TŐKÉS, răzmerița din iulie 2024 l-a avut ca personaj principal de start pe profesorul universitar Alfred BULAI. Așa cum din revoluție atunci, acum totul se explică drept lovitură de stat, ceea ce vedem acum ca fiind un val de entuziasm în a demasca hărțuirea studentelor din universități, cu siguranță se va domoli din intensitate, căci toți cei care sunt puși să judece, dacă sunt bărbați, vor opera cu dublă măsură, căci corb la corb nu-și scoate ochii și solidaritatea masculină funcționează al naibii de eficient, exact acolo unde nu trebuie și exact atunci când nu e cazul.

Dacă rezultatul  detectorului de minciuni ar fi probă în instanță și dacă ar exista obligativitatea testării tuturor celor care activează în mediul academic, în toamna aceasta ar fi mari riscuri să se deschidă anul universitar din lipsă de profesori, iar temnițele s-ar umple instantaneu cu aceștia, căci canalul Dunăre- Marea Neagră este construit și un alt mod de folosire a intelectualilor nu se prea întrezărește.


(31 iulie 2024)

Elena LASCONI vorbește în versuri

În vremea copilăriei mele priveam în bucătărie o bucată de pânză albă bătută în cuie deasupra mașinii de gătit, bucată de pânză cumpărată din târg, unde era imprimat un desen, pe care mama o cususe cu ață grena, în urma acului, cum ze zicea. Acolo era desenată o femeie tânără care ținea în mâini o farfurie cu un pui fript și deasupra scria: Femeia cinstită, face casa fericită!

Când azi 31 iulie 2024 am mers la ParkLake la sala de fitness și am urcat pe bandă, am avut surpriza să văd că lângă panoul cu reclama cu țoale a lui Jimmy KEY, era un panou reprezentând-o pe Elena LASCONI, iar textul în versuri, mi-a adus aminte de bucătăria noastră de demult.

Tot acolo a tronat câteva zile și un tablou imens cu Sebastian BURDUJA, candidatul PNL la alegerile pentru primăria Bucureștilor. După un timp acel banner a dispărut și eu l-am interpretat ca pe un semn.

Apreciez stihurile bine construite, căci ele se transformă în lozinci și prind la masele largi de oameni. Dacă ne aducem aminte de ceea ce se striga din piepturile proletarilor în iunie 1990 la mineriade că IMGB / Face ordine sau la mitingurile în care ILIESCU-apare / Soarele răsare sau ceva mai târziu, după anul 2000, Ieși afară / Javră ordinară, dar și multe, chiar prea multe altele, apariția de noi stihuri, crează o imagine interesantă a bogăției de nesecat de talente ale poporului român, căci se știe că românul e născut poet.

Elena LASCONI  a apărut în postura de oratoare.

Elena LASCONI  a apărut în postura de cântăreață.

Elena LASCONI  a apărut acum în postura de poetă.

Polivalența de talente a lui Elena LASCONI  ne arată că omul de televiziune, dar și primărița care a confirmat cu peste 70% în 9 iunie 2024 are multe de spus și faptul că și-a asumat candidatura la președinția țării la momentul optim, fără să amâne așa cum fac PNI-liștii și PSD-iștii este un semn bun și faptul că ea are rol de locomotivă arată că femeile știu să-și joace rolul în istorie așa cum multe dintre ele au făcut-o, dovedindu-se că sunt mult mai bune decât bărbații, care cad ca muștele în ispită și nu mai judecă cu capul de pe umeri, creierul lor sălășluind în pantaloni.

(31 iulie 2024)

Cine este Alfred BULAI?

Alfred BULAI este un bărbat.
Alfred BULAI este un bărbat de 62 de ani.
Alfred BULAI este un bărbat de 62 de ani care a absolvit Facultatea de Filosofie a Universității București la 24 de ani.
Alfred BULAI a obținut titlul de doctor în filosofie la 34 de ani.

Alfred BULAI a fost asistent universitar?

Alfred BULAI a fost lector universitar?

Alfred BULAI a fost conferențiar universitar?

Din CV-ul lui Alfred BULAI nu există date legate de cariera sa universitară.

Alfred BULAI este profesor universitar.

Alfred BULAI a elaborat cărți, articole și studii.

Alfred BULAI face acum subiectul unui scandal cu tematica hărțuire sexuală a studentelor sale.

Alfred BULAI este acuzat cu mânie proletară de către colegii săi care se fac că nu știau de apucăturile libidinoase ale colegului său. 

Am lucrat în mediul academic și știu că acolo se aplică nenumărate proverbe românești, dintre care proverbul corb la corb nu-și scoate ochii, este cel mai potrivit și explicația la neluarea în considerare a petițiilor scrise de victime ale hărțuirii, are fundament chiar în acest proverb. Dacă se vrea curățenie, este bine că s-a început la SNSPA, este bine că s-a început cu o vedetă-profesor, este bine că momentul ales este de maximă intensitate a luptelor politice, este bine că focalizează întreaga societate. Ceea ce mă face pe mine să cred că va fi un foc de paie are la bază rapiditatea cu care procesul traversează toate etapele și lentoarea cu care organele abilitate se mișcă.

Universitatea a tăcut câteva zile.

Ministerul a tăcut și tace.

Nu s-au pus în mișcare procedurile legale.

Alfred BULAI este bine-mersi.

Victimele hărțuirii sunt tot victime și se discută în jurul lor în nenumărate feluri, fără a fi apărate cumva, amestecându-se lucrurile de-a valma cu cazurile violurilor de minori dintr-un liceu și dintr-o școală de genii, fie cu intenție, fie din lipsă de profesionalism.

Este clar că Alfred BULAI este continuatorul unor tradiții nefaste din mediul academic și dacă lucrurile stau cum stau, este clar că ceva nu este în regulă și aici mă refer la criteriile de selecție a cadrelor didactice, căci fără reguli clare, sistemul funcționează așa cum se vede și ceea ce se întâmplă acolo este foarte departe de scopul pe care și-l propune orice facultate, mai ales că în lipsa moralei, integrității și performanței, totul devine o hazna unde mirosurile îți întorc nasul de la un kilometru.

 

(31 iulie 2024)

Amânarea e boală curată sau moarte sigură?

Un proverb de-al nostru zice că amânarea este boală curată. Ctedeam că acest proverb este valabil oriunde, nu și în politică. În primăvara anului 2024 s-a dovedit că în politică amânarea nu este numai boală curată, ci moarte sigură, din moment ce amânarea nepermis de mult a anunțării candidatului alianței PNL + PSD la primăria capitalei s-a soldat cu un eșec răsunător, adică bietul doctor CÎRSTOIU a și trebuit să se retragă din cursa pentru alegeri, deschizând drumul lui Nicușor DAN să câștige detașat alegerile.
Văd că marile partide PSD și PNL nu au învățat nimic din pățania cu amânarea și persistă acum în eroare, ducând până către sfârșitul lunii august anunțarea candidaților lor, deși lucrurile sunt foarte clare:
- președintele partidului ete candidatul,
- congresul de desemnare este o formalitate,
- partidul își susține necondiționat candidatul.
Este o strategie această amânare, dar pierderea momentului optim echivalează cu pierderea alegerilor, din moment ce durata necesară pentru a impune un candidat este cu mult mai mare de trei luni, chiar dacă persoana desemnată are o mare notorietate. Unii strategi se tem că anunțarea unei candidaturi are menirea de a aduce uzură candidatului întrucât mass-media are timp suficient să-l toace mărunțel. Este valabilă această strategie în cazul unor persoane necunoscute. În cazul persoanelor cunoscute, marile noutăți de senzație, dacă existau trebuiau să fie scoase la iveală până acum, deci mass-media nu prea acre ce toca nici măricel, nici mărunțel. Modelul american de lansare a candidaturilor arată că acolo cam patru luni este o perioadă optimă pentru un candidat cu notorietate și cei doi sunt un fost președinte și o actuală vicepreședintă, deci persoane cu maximă notorietate. Și la noi Nicolae CIUCĂ și Marcel CIOLACU au notorietate foarte mare, dac pe postura de prezidențiabili problema se pune altfel și două luni și jumătate de candidat ales de partid pentru prezidențiale este o perioadă cam scurtă, căci postura de candidat înseamnă cu totul altceva decât postura de președinte de partid sau de premier sau de președinte de senat. Anunțarea în august a candidaturilor este în afara intervalului optim. Să ne amintim că a fost o situație în care un nene s-a grăbit să difuzeze un film cu un bătăuș și un puști pălmuit și în acest fel, demonstrația cu pixelul albastru a făcut ca bătăușul care o dăduse în bâlbă, să-și revină și să învingă. Stragegii momentului nu au calculat atunci momentul optim de difuzare, cum nici acum fixarea datelor celor două congrese de desmnare de la PNL și PSD nu au ținut seama de momentul optim. Păcat. Doar în cazul Elenei LASCONI momentul de anunțare a candidaturii aparține intervalului optim. Trebuie văzut ce va face aceasta cu el.

(30 iulie 2024)

Aria Un bel di vedremo din opera Madama Butterfly de Giacomo PUCCINI și interpretele sale

Pe internet se află clipuri cu Aria Un bel di vedremo din opera Madama Butterfly de Giacomo PUCCINI în foarte multe interpretări, din care am identificat aici pe următoarele: 

Victoria de Los ANGELES

Montserrat CABALLE 

Maria CEBOTARI

Maria CALLAS

Renée FLEMING

Mirella FRENI

Angela GHEORGHIU

Ermonela JAHO

Katherine JENKINS

Anna MOFFO

Eri NAKAMURA

Maria NATALE

Anna NETREBKO

Rosa PONSELLE

Leontyne PRICE

Renata SCOTTO

Renata TEBALBI

Gabriella TUCCI
Aceste interpretări trebuie analizate, pentru a se vedea multitudinea de nuanțe prin care este exprimat dramatismul eroinei.



(29 iulie 2024)

Faceți curățenie, bre, în hazna!

Ideea de cadru didactic din mediul academic, cu aplecare spre a fi prădător sexual nu este nouă și dacă chiar cineva ar dori să facă o analiză serioasă, surprizele s-ar ține lanț și în multe departamente ar bate vântul după ce s-ar face curățenie ca lumea.

Trebuie numai să se dea asigurări victimelor abuzurilor că nu se vor lua măsuri împotriva lor, adică nu li se vor anula examenele obținute ca urmare a cedărilor la presiunile de natură sexuală. Există un precedent în materie și rezultatul a fost de-a dreptul spectaculos, drept consecină, mai mulți profesori universitari trebuind să-și ia tălpășița din posturile unde împărțeau promovări după ce primeau plata în natură.

Vor fi și exagerări, căci lumea nu este perfectă și vor fi amestecate adevăratele probleme cu răzbunări mărunte, dar până nu se va trece la curățirea acestei infecții, va plana tot timpul și asupra celor care-și fac meseria corect suspiciuni care nu-și găsesc rostul.

Nouă ne place să vorbim despre moralitate, dar ne facem că nu vedem lucrurile evidente și uneori gunoiul îl ascundem sub preș din motive obscure, iar când infecția atinge cote insuportabile și buboiul se sparge ies la iveală lucruri înfiorătoare, iar de cele mai multe ori toată lumea se miră, ridică din umeri și caută să meargă mai departe ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Acum lucrurile sunt foarte clare. Se știe ce este aceea hărțuire, când și cum se evidențiază aceasta și mai ales, cum se apără victimele, oriunde ar fi ele. Mi se pare că anumite fapte sunt ținute la dospit, până făptuitorul calcă pe bec și se merge pe principiul unde dai și unde crapă, căci a invoca fapte petrecute acum 30 de ani sau acum 20 de ani sau acum 10 ani, este clar că problema este în altă parte, căci fum fără foc nu există, iar victimele hărțuirii de demult, sunt folosite pentru a plăti hărțuitorului, polițe de cu totul altă natură. Nu mai trebuie să treacă atât timp pentru a fi stopate actele de hărțuire din mediul academic, chiar dacă prețul va fi insuportabil.


(29 iulie 2024)

Obezitatea ca normalitate

Eu știam că obezitatea este acea stare în care se găsește o persoană a cărei speranță de viață este mult mai redusă și de aceea am perceput obezitatea cu situația în care persoana în cauză va muri de tânără.

Nu am spus niciodată că persoanele obeze nu sunt frumoase.

Nu am spus niciodată că persoanele obeze nu trebuie să se îmbrace cum cred ele că le aranjează.

Nu am spus niciodată că persoanele obeze nu au dreptul să practice meseriile pe care și le doresc.

Nu am spus niciodată că persoanele obeze sunt bolnave și că ar trebui să se trateze.

Fiecare persoană se comportă cum dorește.

Fiecare persoană face ceea ce vrea cu corpul său, adică ține diete sau face tratamente chirurgicale.

O persoană care spune că se simte bine în pielea sa, trebuie lăsată să se simtă bine în pielea sa.

Eu apreciez la o persoană:

- punctualitatea,

- eficiența, 

- corectitudinea,

- profesionalismul,

- promptitudinea,

- respectul,

caracteristici care nu au nicio legătură cu aspectul fizic și de aceea, ori de câte ori a trebuit să colaborez cu cineva, am avut grijă să verific punctualitatea, eficiența, profesionalismul, corectitudinea, dar și alte trăsături de caracter, care nu au nicio legătură cu hainele pe care le poartă, cu coafura, cu încălțările, cu faptul că este înalt sau scund, filiform sau supraponderal, cu coafură bogată sau cu calviție, blond sau șaten sau brunet, cu ochii albaștri sau verzi sau negri sau căprui. Dacă persoana răspunde riguros criteriilor pe care le-am impus, colaboram cu ea și nu s-a întâmplat niciodată să fiu dezamăgit, ba mai mult, am fost foarte încântat să continui să colaborăm la multe proiecte spre mulțumirea noastră a tuturor. Fiecare om are locul lui sub soare și știe să facă un anumit lucru la cotele cele mai înalte de calitate, cu condiția să i se spună exact ceea ce are de făcut și să se țină seama de calitățile reale pe care persoana le are.

Este normal să existe magazine specializate pentru măsurile XXL sau XXXL, cum tot atât de normal este să existe case de modă pentru conceperea de haine, rochii de mireasă pentru măsurile XXL, așa cum și concursurile de frumusețe trebuie să includă absolut toate categoriile de persoane, căci realitatea este una.


(29 iulie 2024)

De ce părinții nu vor uniforme pentru odraslele lor?

Pe vremea mea, elevii aveau uniforme. În clasele elementare, elevii aveau șorțulețe bleumarin cu guler alb și cu fundă roșie, fie că erau băieți, fie că erau fetoțe. În clasele mai mari, uniforma la băieți era formată din pantaloni și sacou bleumarin din stofă comună și șapcă cu bor de carton lucios. Fetele aveau un fel de sarafan cu guler alb. În liceu elevii purtau costum de stofă bleumarin, cămașă albă și șapcă. Elevele aveau sarafane bleumarin cu guler alb și manșete albe. Și băieții și fetele aveau la mâna stângă matricolă care detalia școala și numărul de identificare.

Era o mândrie să mă știu elev de liceu și dacă cineva ar fi privit în autobuz matricola, era o mare mândrie pentru mine să știe privitorul că sunt elev de liceu și la ce liceu învățam. În plus, uniforma trebuia să fie îngrijită, adică pantalonii să fie călcați la dungă, sacoul să nu fie mototolit, iar cravata trebuia să aibă tot timpul nodul bine făcut și să fie bine așezată. Cămașa albă sau cămașa bleu deschis are rigorile ei, ceea ce însemna că posesorul ei trebuia să fie cu mare grijă pentru a fi curată și călcată.

Acum elevii nu mai vor uniforme. Nici părinții nu mai vor uniforme. Ei nu doresc uniforme pentru că școlile și liceele sunt foarte slabe și mergând pe stradă îmbrăcați în uniforme, copiii ar fi arătați cu degetul ca fiind cei ce-și pierd timpul fără rost pe băncile din clase, în loc să facă lucruri mult mai interesante decât să reproducă texte nefolositoare, memorate în disperare, sub formă de rezumate la literatură și de rețete pentru rezolvarea de tipuri de probleme de matematică. Dacă un liceu ar fi chiar ceva special, cu profesori care nu sunt pedofili sau prădători sexuali, cu dascăli adevărați, tobă de carte, adevărate modele, iar exigența ar fi dincolo de meditarea propriilor elevi, orice părinte ar dori uniformă pentru odrasla lui, ca element care să definească apartenența odraslei la o anumită elită. Dar când televiziunile sunt pline de exemple de cadre didactice care copiază și sunt exmatriculate din examene de titularizare sau de licee care nu au niciun absolvent care să promoveze examenul de bacalaureat, ideea de a impune obligativitatea purtării uniformei echivalează cu condamnarea elevilor la pedepse egale cu duratele de studii.


(29 iulie 2024)

David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI

David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI,  David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI,  David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI,  David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI,  David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI,  David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI,  David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI,  David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI,  David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI,  David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI, David POPOVICI.
Cuvintele sunt de prisos pentru a descrie ceea ce a făcut David POPOVICI pentru istoria poporului său.

(29 iulie 2024)

Cât din timpul tău liber îți mănâncă doctoratul?

Ca să faci un doctorat, înseamnă:
- să pregătești admiterea la doctorat,
- să te documentezi,
- să-ți alegi tema de cercetare științifică,
- să faci cercetare științifică,
- să scrii și să publici articole științifice,
- să mergi pe la conferințe științifice,
- să elaborezi niște referate științifice de cel mult 40 de pagini,
- să scrii teza de doctorat de cel puțin 150 de pagini,
- să susții teza în ședință publică,
- și încă multe altele.

Toate aceste activități mănâncă timp și nimic nu se prognozează, căci ideile nu-ți vin la comandă, iar originalitatea abordărilor ține seama de inspirație și niciodată nu se știe exact cum stau lucrurile acolo. Sunt situații în care te zbuciumi o lună și nu se vede nimic, cum tot așa, sunt situații în care ideea strălucitoare apare într-o secundă, când nu te așteptai și nici nu-ți dai seama de unde a venit.

Cine este ministru, nu are timp să facă cercetare științifică și nici să facă un doctorat.

Cine este parlamentar, nu are timp să facă cercetare științifică și nici să facă un doctorat.

Cine este primar, nu are timp să facă cercetare științifică și nici să facă un doctorat.

Cine este barosan, nu are timp să facă cercetare științifică și nici să facă un doctorat.

Cine este vedetă, nu are timp să facă cercetare științifică și nici să facă un doctorat.

Cine este președinte de partid, nu are timp să facă cercetare științifică și nici să facă un doctorat.

Cine este mare director, nu are timp să facă cercetare științifică și nici să facă un doctorat.

Documentarea înseamnă să stai să citești cărți, articole, studii cam 4 la 6 ore zilnic, cel puțin 5 luni de zile până te pui pe picioare cu detaliile și subtilitățile din domeniul în care vrei să faci teza de doctorat.

Un articol de 7 pagini nu se face bătând din palme. El trebuie să aibă undeva la 10 titluri strict pe domeniu în bibliografie. Trebuie să conțină și cel puțin o idee originală. O pagină se scrie greu, căci trebuie nădușită, nu glumă, pentru a fi o construcție acceptată în lumea științifică. Articolul se construiește după regulile revistei unde vrei să-l publici și elaborarea lui durează luni bune, cu frământări, cu dubii, cu dorința de a-l perfecționa și mai ales, cu temerile de a nu include acolo chestii greșite. Nici nu mă gândesc la ideea de a plagia din alte surse, căci acum cu software anti-plagiat, eșecul este garantat dacă încerci să preiei aiurea fără să indici sursa.

Doctoratul înseamnă muncă, muncă și iar muncă. A crede că poți pune pe alții să facă ceea ce trebuie să faci tu, adică să scrie în locul tău, orice, absolut orice, un articol, un referat, un capitol de teză, este eroarea erorilor, căci respectivii fac ei ce fac și strecoară acolo șopârlițe, ca atunci când nu mai cedezi șantajelor, să te dea în gât, adică să spună ce este greșit în ceea ce ți-au livrat, chiar contra cost, pentru a te compromite.

Era un nene care s-a cuplat cu o tanti. El nu prea era merituos ca mascul, dar știa ceva meserie. Tanti avea gânduri de mărire și-i trebuia doctorat. Nenea a făcut o teză cu clinciuri numai de el știute. Tanti a susținut acea tezaă și-a atins visul de mărire și i-a dat cu piciorul lui nenea. Nenea rănit în amorul propriu, a elaborat câteva pagini pe care le-a trimis unde trebuie, pagini în care erau prezentat la liniuță toare erorile din teză. O comisie a analizat acele erori, le-a confirmat, a anulat titlul de doctor al lui tanti. Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea nu a mea, ci povestea reală.

Concluzia: doctoratul îți mănâncă atât de mult timp, încât merită să-l faci dacă și numai dacă vei lucra toată viața în domeniul în care te-ai documentat și ai cercetat ca să elaborezi teza. Ca să faci un doctorat de amorul artei, pentru a-ți scrie pe cartea de vizită că ești PhD sau pentru a le lăuda la cunoscuți, nu este nicio sfârîâială. Mai bine faci altceva și câștigi bani, îți iei o mașină șmecheră, cumperi țoale de firmă, te plimbi în locuri exotice, într-un cuvânt, îți trăiești viața și nu te legi la cap dacă nu te doare.

(29 iulie 2024)

Vrei să faci un doctorat? Uită-te în oglinda sufletului tău!

Dacă vrei să derulezi un stagiu doctoral, trebuie să te uiți în oglinda sufletului tău, de unul singur și să-ți vezi acolo trecutul și prezentul, pentru a trage concluzia care ți se potrivește cel mai bine cu ceea ce trebuie să faci, dacă începi un doctorat și mai vrei să-l și termini cu succes, adică să susții teza de doctorat.

Dacă ai fost repetent sau corigent, ai decența și reprimă-ți treaba cu doctoratul că nu este de nasul tău. Doctoratul este pentru oamenii:

- serioși,

- muncitori,

- disciplinați,

- perseverenți,

- exigenți,

- corecți.

Dacă ai apucături de:

- șmecheraș,

- fentos,

- chibițar,

- troglodit,

- leneș,

- superficial,

- profitor,

lasă doctoratul pentru alții că nu este de tine, căci în stagiul doctoral se muncește al naibii de mult, se nădușește la greu și uneori soluțiile se lasă așteptate și numai un om tenace va reuși să răzbată acolo după zeci și zeci de încercări nereușite, căci soarele va veni și pe strada ta, după zile și nopți de căutări.

Dacă totuși vei începe un stagiu doctoral, trebuie să știi că din 20 indivizi care încep, finalizează acel stagiu cu susținerea tezei de doctorat nu mai mult de cinci dintre ei, dar mai sigur, nu mai mult de trei. Înseamnă că dacă ai început stagiul doctoral și nu ai finalizat, ai pierdut timpul fără rost, mimând activitatea de cercetare științifică, în loc să te distrezi, să faci afaceri, adică să duci mai departe felul tău de a fi, care este un mod de viață onorabil, recunoscut de societate, căci lumea din jurul nostru nu este formată din savanți încărcați de titluri academice, ci din oameni normali, ca mine, ca tine, cu bune și cu rele, nu neapărat împopoțonați cu titlul de doctor, care nu-i folosește la nimic în munca lui de zi cu zi.

(28 iulie 2024) 

Șefii de promoție din universități

În mod normal, universitățile ar trebui să-și promoveze valorile, iar șefii de promoție sunt cu adevărat valori. În opinia mea, ar trebui ca pe un perete, la un loc foarte vizibil să existe rezervat un spațiu în care să apară scrise cu litere de aur numele șefilor de promoție, iar alăturat să fie anul absolvirii. În acest fel, colectivitatea academică ar recunoaște explicit care sunt valorile ei, căci șefii de promoție sunt cei mai buni, dintre ceoi mai buni studenți, care și-au încheiat studiile. 

Șeful de promoție nu este un absolvent oarecare, el este absolventul care:

- a obținut cele mai mari note la examene,

- are media generală de absolvire cea mai mare,

- a desfășurat activitate de cercetare științifică,

- s-a dovedit a fi un coleg deosebit de bun,

- și-a impresionat profesorii prin volumul cunoștințelor acumulate,

- s-a impus ca un model în rândul colegilor lui.

Existența unei liste la vedere cu șefii de promoție are menirea de a legitima chiar facultatea, căci o facultate fără șefi de promoție nu există sau dacă există este o construcție amorfă, unde performanța nu există sau dacă există, nu este recunoscută.

Fiecare facultate trebuie să aibă o Carte de aur a facultății, iar acolo, an de an ar trebui să fie adăugate file, dintre care cel puțin o filă să facă referire la șeful de promoție, inclusiv să fie atașată acolo fotografia celui desemnat șef de promoție din anul curent. O facultate există nu numai prin prezentul ei, ci există prin trecutul ei, iar trecutul este dat de rezultatele concrete obținute. Vârfurile acestor rezultate sunt date de șefii de promoție ai seriilor de absolvenți care ies pe porțile facultății an de an.

(28 iulie 2024)

Îmbătrânirea academică

 Pe vremea mea și aici mă refer la anul 1970, după terminarea facultății se obținea repartiție guvernamentală și se rămânea în învățământul superior ca asistent universitar stagiar, la 23 de ani. Lucrurile au mers așa și după Revoluția din Decembrie, până când unor bătrânei ramoliți le-a venit ideea creață ca în învățământ să acceadă doar tinerii cu doctorat, adică, cei ajunși undeva la 28 de ani în cel mai optimist scenariu. 
Cei mai buni absolvenți ai facultăților, după terminarea formei de licență și a masterului, merg în producție și acolo iau contact cu mediul de o anumită factură unde banul este esențial și cu mult mai mare decât cel obținut de un pârlit de asistent universitar chiar și cu doctorat. Așa se face că cei mai buni absolvenți ai facultăților rămân în producție, iar în mediul academic nu se mai găsește picior de șef de promoție. Mai mult, de când a fost compromis doctoratul de către plagiatorii-demnitari, foarte mulți dintre absolvenții de master strălucitori, nici nu mai iau în calcul să urmeze un stagiu doctoral, considerând acest lucru ca o mare jignire, că ar fi asociați hoțiilor științifice.
Rezultă cu claritate că ceea ce se întâmplă acum, când un tânăr intră în mediul academic la 28 sau 30 de ani, pe la 35 de ani devine lector, undeva la 40 -45 de ani devine conferențiar, ca profesor să devină în jur de 50 de ani, adică un bătrân fără speranță, chiar dacă totul depinde de el și numai de el, dar suflul și combustibilul ca el să fie făuritor de școală într-un domeniu, este deja epuizat.
Mediul academic este interesant, dar dacă este și atractiv, deja are puterea de a atrage adevărate valori, căci de indivizi mediocri este sătulă lumea până peste cap. Faptul că s-au format adevărate dinastii sau mai corect, familii ca în bănci, ar trebui să dea de gândit. O mai mare flexibilitate n-ar strica și o revenire la forma în care un tânăr absolvent avea posibilitatea de a rămâne preparator sau asistent stagiar în catedră și de acolo să evolueze lângă un mare profesor este o soluție. Numai că nu prea există mari profesori, căci legile au fost date să stimulezenivelul de sub medie și acolo nu se întrezărește nicio perspectivă, căci dacă stai de vorbă cu așa-ziși profesori titrați, se vor tângui că nu trebuie să vină tineri în catedre, că nu știm ce aduce ziua de mâine, de păarcă la venirea lor ca tineri preparatori, nu a existat problema zilei de mâine, numai că cei care i-au adus în învățământ aveau proiecția carierei lor în minte, ceea ce în cazul lor nu o au pentru tinerii de azi.
O mie de ani pace!

(28 iulie 2024)

Întrebare: cantitate sau calitate

La Jocurile Olimpice de la Paris, delegația noastră trebuia să aibă 107 sportivi, dar o sportivă a fost retrasă că a primit verdictul că a fost drogată atunci când a fost testată acum vreo doi ani. Mie mi se pare că deplasarea la olimpiadă a unor persoane care nu au fost campioni sau vicecampioni europeni sau mondiali în anii 2023 și 2024 este o exagerare, iar Comitetul Olimpic Român ar trebui să fie mult mai selectiv, căci a avea sportivi care pleacă acasă în masă că nu trec de calificări este deja jenant.

Irina BEGU a fost învinsă.

Ana BOGDAN a fost învinsă.

Andrei MUNTEAN nu s-a calificat.

Care au fost rezultatele acestor sportivi în 2023 sau 2024, ca să fim îndreptățiți să ocupe o poziție pe podium sau foarte aproape de podium? Era clar că nu. Parisul e un oraș mișto și Irina BEGU, Ana BOGDAN, Andrei MUNTEAN, ca turști dacă o făceau pe cont propriu nu era nimic exagerat.



(27 iulie 2024) 

Mare mai este grădina Ta, Doamne!

Am văzut în ultimele zile, ceea ce credeam că nici nu există sau dacă există, nu cred că le voi vedea eu. 
Am văzut la televizor bărbatul cu fustă și pălărie care sălășuiește în mediul academic mioritic.
Am văzut la televizor  femeia care mănâncă batoane de cretă, cât cuprinde.
Am văzut la televizor femeia care mănâncă buretele din saltele.
Am văzut la televizor femeia care mănâncă păr de pisică.
Am văzut la televizor bărbatul care-și iubește autovehiculul mai ceva ca pe o femeie.
Am văzut la televizor femeia cu sâni avânt fiecare echivalentul a 5 butelii de Coca Cola.
Am văzut la televizor părinți care-și dau copiii pe mâna unui necunoscut numit antrenor de genii.
Am văzut la televizor doamne care se iubesc cu tineri de vârsta nepoților lor.

Am văzut la televizor plagiatori de teze de doctorat, care se dau fecioare neprihănite.
Și câte or mai fi pe lumea aceasta de care să mă minunez, dacă le-aș afla, căci Doamne, mare este grădina Ta!

(26 iulie 2024)

0,84% Titlu:

Aseară în data de 25 iulie 2024 Mircea GEOANA a apărut la postul de televiziune DIGI 24 și a vorbit despre tot felul de chestii, inclusiv despre teza lui de doctorat, abordând tema cu o lejeritate și cu o superioritate de un nivel de enervare absolut deranjant. A spus că teza lui a fost analizată cu 4 softuri și că a rezultat că similitudinile identificate sunt de 0,84%, ceea ce zicea el este în regulă.
Se știe că fiecare produs software diferă de celelalte, mai ales atunci când este vorba de modul de definire a specificațiilor și am mari dubii că există specificații unice pentru software de plagiarism, știut fiind faptul că producătorii de software își propun de la o generație la alta de software să acceseze forme de fișiere cât mai diferite, pentru a identifica similitudini, căci una este să compari texte și cu totul altfel stau lucrurile dacă pe lângă texte se compară imagini, dar și filme.
Eu credeam că Mircea GEOANĂ, care se consideră un tip onest, ne spune că a postat teza lui la o anumită adresă http și cine vrea s-o analizeze pentru a vedea similitudinile, s-o facă după bunul plac și cu orice produs vrea, căci este sigur că orcie software va indica similitudini de sub 1%. 
Ca fapt divers: Mircea GEOANĂ nu a absolvit nici Facultatea de Matematică-Informatică și nici Facultatea de Calculatoare, nici facultatea de Relații Economice Internaționale - REI, facultăți unde admiterea însemna medii astronomice, iar faptul că el este absolvent al Facultății de Mecanică și în loc să facă un doctorat în domeniul unde și-a făcut studiile, a făcut un doctorat în REI finalizat în anul 2005, la vârsta de 47 ani cu teza intitulată Evoluții în zona Atlanticului de Nord : concluzii pentru integrarea României în structurile euro-atlantice, avându-l conducător științific pe profesorul universitar doctor Gheorghe DOLGU, deja pe mine mă duce într-o zonă în care aprecierile sunt oarecare, spre în jos.
În mintea aia care mi-a mai rămas, căc chiar azi fac 77 de ani, consider că doctoratul se face până în 35 de ani, iar proaspătul doctor va lucra în domeniul unde a cercetat pentru doctorat, pentru a continua munca de cercetare. Nu faci doctorat în deplasarea girafelor prin deșert pe timp de noapte, pentru ca apoi să joci în filme XXX.

(26 iulie 2024)

Cum adică antrenor de genii?

Trebuie să fii nesăbuit să-ți dai copilul pe mâna unuia care se recomandă antrenor de genii, în primul rând pentru a considera că ai copii geniali. Orice părinte își vede copilul lui ca fiind deosebit, special, plin de calități, dar de la avea un copil foarte bun, cum este și normal să-și considere părintele copilul, până a-l considera geniu, ca să merite să-l dai pe mâna unui antrenor de genii, înseamnă că tu ca părinte ai o problemă. Dacă chiar și pe al doilea copil îl consideri geniu și vrei ca și el să meargă la antrenorul de genii, chiar ai o problemă mare cât casa.

Atunci când copilul tău la vârsta de 3 anișori face înmulțiri între două  numere oarecare cu 6 cifre, atunci are caracteristicile unui mic geniu.

Atunci când copilul tău de 4 anișori, învață 6 limbi străine doar ascultând la televizor vorbindu-se la filme, atunci el are caracteristicile unui mic geniu.

Atunci când copilul tău de 3 anișori pus în fața unei table de șah și doar după ce i s-a explicat regulile reușește să joace simultan cu 20 de mari maeștri și să-i bată pe toți, atunci el are caracteristicile unui geniu.

Faptul că avem un copil care învață repede să scrie, care desenează ceva mai bine decât alți copii, care aleargă mai repede decât alți copii, care are auz muzical excepțional, înseamnă că avem un copil foarte bun, de care trebuie să ne ocupăm, astfel ca traiectoria lui să fie una strălucitoare, dar în niciun caz nu trebuie să avem ideea tâmpită că avem un copil-geniu, că nu facem altceva decât să-l distrugem, cerându-i să facă lucruri care depășesc capacitatea lui de înțelegere și de execuție. Noi avem o vorbă: mai bine un măgar sănătos, decât un savant ofticos.

Cei ce cred că odraslele lor sunt genii, dacă acestea nu au ieșit cu nimic în evidență să fie remarcate de la 2 Kilometri ca strălucire, ar face bine să coboare cu picioarele pe pământ că nu există antrenori de genii, căci geniile autentice nu au timp să antreneze pe alții, chiar dacă sunt geniali, căci geniile au drumurile lor și nu-și pierd timpul fără rost, căci ele trebuie să producă opere nemuritoare sau să deruleze activități care să le evidențieze caracterul lor genial. Pentru genii orice clipă clipă contează și în niciun caz nu și-o risipesc în teorii sterile sau în a încerca să șlefuiască diamantele altora, când ei au menirea de a șlefui propriile diamante care le ies din mâini, din mintea și din sufletul lor.



(25 iulie 2024) 

Rareș BOGDAN nu se mai uită în oglindă

Eu am scris multe articole despre  Rareș BOGDAN, mai ales în vremurile în care el era locomotiva PNL. Dar Rareș BOGDAN a făcut câteva erori impardonabile și și-a erodat imaginea, nemaifiind locomotiva PNL, chiar dacă el nu recunoaște acest lucru.
Eu nu spun că Elena LASCONI spune numai adevăruri absolute și face numai lucruri extraordinare, dar Elena LASCONI a fost validată cu 70% la alegerile din 9 iunie 2024 ca primăriță, în timp ce Rareș BOGDAN a devenit europarlamentar, dar la grămadă, căci dacă ar fi fost vot uninominal, nu cred că ar fi luat 20% din voturile alegătorilor. De aceea, mi se mare nepotrivit să se adreseze unei femei cum a făcut-o el, deși LASCONI are dreptate, căci PNL dacă nu ar fi în pulpana PSD s-ar fi dus după PNȚCD demult.
Îi recomand lui Rareș BOGDAN să se mai uite în oglindă cu și mai mare atenție căci dacă se vede Brad PITT când se uită în oglindă, ar fi bine să-și dea cu apă rece pe față pentru a se trezi la realitate.

Să-i reamintesc promisiunea de Gâgă pe care a făcut-o că desființează pensiile speciale în două sau trei săptămâni dacă vine PNL la guvernare, deși orice fâțică cu biberon și pamperși știa că e imposibil.

(25 iulie 2024)

De la 20.000 la 34.000

Nu este vorba despre romanul lui Jules VERNE intitulat 20.000 leghe sub mări și nici despre 34.000 lei vreo pensie nesimțită acordată unui special dintre nenumărații mediocri care bântuie în spațiul mioritic, ci este vorba despre cei 20.000 de euro pe care îi împărțea cu dărnicie Dan DIACONESCU în campania electorală pe când candida la prezidențiale în 2014 cu partidul său cel populist, respectiv, este vorba de cei 34.000 de euro cât ar costa un apartament de două camere, în mintea lui George SIMION.

Dacă Dan DIACPNESCU ar fi avut în conturile sale 20 de miliarde de euro pentru a spune că din buzunarele proprii, oferă la 2 milioane de familii de români care se întorc în țară de pe meleaguri străine cei 20.000 de euro de familie pentru a începe un business, ar fi fost o sfârâială, dar să vinzi pielea ursului din pădure, fundamentat pe o idee bolșevică de folosire a banilor din visteria statului, este deja o utopie.

Ceea ce George SIMION a lansat ca plan de construire de apartamente de pentru popor, la un preț cu mult mai mic decât prețul pieții, adică la jumătate, mai exact, este de domeniul SF, căci nimeni nu vrea să se mai întoarcă de la economia de piață, la economia centralizată în care lipsurile din magazine erau cronice, din moment ce productivitatea muncii era de cel puțin trei ori mai mică în comparație cu țările unde economia de piață era operațională.

George SIMION se folosește de ignoranța unor oameni care au o mare diferență între ceea ce sunt în stare să facă și ceea ce-și doresc de la viață, cum este și normal pentru specia umană, oameni care cred în spusele unora și încearcă și ei marea cu degetul. Planul este interesant atât timp cât a face un contract nu înseamnă să dai bani. Eu cred că George SIMION dacă ar fi perceput o taxă de înscriere, ar fi făcut și un oarece profit, de care s-ar fi folosit că în vremurile de acum este mare foame de bani pentru campaniile electorale, iar potențialii proprietari, pentru o taxă de 20 de euro în speranța primirii celor 34.000 de euro, s-ar plasa în poziția jucătorului de LOTO care bagă 3 lei că poate-poate norocul îi va surâde și va prinde premiul cel mare. Dacă nu, nu este nimic să piardă 3 lei. Nici nu vreau să fac o analiză la ceea ce propune George SIMION, căci eu n-am analizat niciodată basmele. Doar le-am citit și m-am bucurat să văd că Făt-FRUMOS face nuntă cu Ileana COSÂNZEANA și trăiesc fericiți. 

Mă așteptam ca George SIMION să vină cu o idee mult mai grozavă, care să mă dea pe spate. Așa a venit cu ceva care nici decor de mucava poleit nu este, să-mi ia ochii. E doar un balon de săpun.


(25 iulie 2024)

Discuțiile în jurul lectorului universitar Andrei NAE de la Universitatea București.

Despre lectorul universitar Andrei NAE am găsit în online o prezentare a sa, o listă a lucrărilor elaborate și publicate de el, dar mă așteptam să găsesc un CV așa cum scrie la carte, să-mi dau seama exact despre cum stau lucrurile, adică, să găsesc informații privind:
- liceul absolvit,
- facultatea absolvită,
- titlul lucrării de licență,
- masterul finalizat,
- titlul lucrării de disertație,
- stagiul doctoral,
- lucrarea de doctorat, ceva mai mult decât titlul acesteia.

Nici nu iau în discuție articolele despre Andrei NAE apărute în presă, căci dacă apariția sa a fost în incinta Universității, mă duce gândul că dacă acolo au pătruns minerii în 15 iunie 1990, restul nu mai contează, căci societatea românească are o dinamică accelerată și o fluiditate de nestăvilit. Să nu uităm că MACEDONSCHI avea un fotoliu unde trona la ședințele cenaclului său, să nu uităm că a existat un scriitor în secolul al XIX-lea care se plimba prin București îmbrăcat în togă, iar dramaturgul Paul EVERAC, undeva la Dânbovicioara are propriile-i statui, cum și un primar din Belciugatele și instalat propriul  bust spre adorația locuitorilor comunei. Andrei NAE va rămâne peste ani în conștiința posterității doar dacă va avea cursuri la care studenții să stea cocoțați pe pervazurile  ferestrelor de la amfiteatru, ca la cursurile lui George CĂLINESCU sau dacă va publica lucrări fundamentale, așa cum este lucrarea Incrementa et decrementa Aulae Othmanicae a lui Dimitrie CANTEMIR sau Getica a lui Vasile PÂRVAN. Eu am apreciat la un pachet conținutul, nu ambalajul. Nu este puțin lucru că Andrei NAE este prezent în online cu 29 de lucrări publicate în intervalul 2013 - 2021. Aș fi foarte încântat dacă Andrei NAE ar dezvolta jocuri pe calculator scriind propriul software, căci eu apreciez foarte mult pe cei care atunci când vorbesc despre ceva, știu despre ce vorbesc, pentru că au intrat în toate detaliile.

(24 iulie 2024)

Concluzii bizare despre temperaturile caniculare

Se vorbește despre temperaturile caniculare, despre maximele istorice și toată lumea cade pe spate. Eu cred cu probabilitate de peste 80% că totul este o aiureală, să nu spun o goană după senzațional, căci cu o probabilitate de peste 90% datele folosite sunt nereprezentative și comparabile și punct. 
Să mă explic: pentru a avea medii aritmetice reprezentative în ceea temperaturile este nevoie de:
- proceduri clare,
- aparate de măsură calibrate,
- personal instruit,
- sistem de transmitere,
- program orar fixat,
- locații stabilite,
- teste statistice.
Am mari îndoieli că acum 20 de ani aparatele de măsură au fost calibrate, că punctele unde au fost măsurate temperaturile au fost aceleași ca punctele de azi, că procedurile de măsurare au rămas aceleași. Dacă nu stau așa lucrurile, datele înregistrate acum 20 sau 40 de ani nu sunt omogene cu datele măăsurate azi, deci nu au cum să fie agregate pentru a da medie aritmetică, deci media aritmetică este nereprezentativă, ca si cum am aduna mere cu pere.
Nu este târziu nici acum să fie definite procedurile, să fie calibrate aparatele și să se definească tehnici de corectare a erorilor de măsurare, pentru a face datele din seriile lungi culese de-a lungul anilor, să fie omogene, comparabile și seriile să intre în calculul mediilor aritmetice. Nu este exclus ca rezultatele să nu mai fie pe placul celor care delirează asupra temei încălzirii globale. Să nu uităm că media aritmetică este reprezentativă dacă datele sunt omogene, comparabile și culese după aceeași procedură.

(24 iulie 2024)

Stat în stat

Ceea ce se întâmplă acum la Institututl de Arhitectură arată că este vorba de un stat în stat, adică de o instituție care nu și-a adaptat instrumentele la cerințele anului 2024 în ceea ce privește:
- transparența,
- decizia,
- performanța,
- valorile,
- ierarhizările,
- competiția.
Numai așa se explică imposibilitatea acceptării de contestații la o anumită probă, ceea ce nu duce cu gândul că cineva se crede Dumnezeu pe Pământ și nu există nicio posibilitate de a accepta gândul că oamenii, cei care evaluează, mai și greșesc. Eu nu știu cum de a mers acest sistem și atâtea comisii de acreditare nu au sesizat abuzul imposibilității de acceptare a contestațiilor, căci Institutul de Arhitectură este acreditat cu siguranță și eu ștriu ce înseamnă acreditările, mai ales pentru faptul că în procesul de acreditare există proceduri foarte clare, din care examenele fac parte, iar examenul de admitere, este și el supus analizei. Se pare că lucrurile au fost cumva mai altfel din moment ce buboiul a spart acum cu prilejul nefericit ale erorii de introducere a datelor și a superficialității de care a dat dovadă conducerea institututlui, chiar dacă este vorba de o echipă nouă. Refuz să cred că a fost vorba de un sabotaj din interior, în care cineva care a pierdut la alegerile academice care au avut loc s-a răzbunat, pentru a-și face damblaua, cu un preț pe care inclusiv respectivul îl va plăti cu vârf și îndesat.

Acum că tot s-a deschis cutia Pandorei și dacă e bal, bal să fie, se va continua procesul abia început și apele se vor liniști când instanțele de judecată vor da sentințe, ce nu vor fi pe placul nimănui, dar vor fi acceptate în numele dreptății, căci arhitectura este o artă și evaluările sunt așa de diferite încât ceea ce zice un evaluator, va fi contrazis instantaneu de un altul și numărul iterațiilor va fi atât de mare că se va termina anul universitar 2024 - 2025 și harababura nu se va încheia. Acesta este prețul pe care îl plătește orice structură care rămâne anchilozată în vremuri apuse și nu se adaptează cerințelor din vremurile moderne, în care există computer, există multimedia, există inteligență artificială și docimologia a pătruns adânc și acolo unde se credea că evaluarea cantitativă riguroasă este ne nepătruns.



(24 iulie 2024) 

În societate organul crează funcția

Biologul Carl von LINNÉ a zis că funcția crează organul. În societate este invers: organul crează funcția. În societate procedurile sunt create de oameni și procedurile sunt cele care definesc funcționalități. Oamenii sunt cei care exercită presiuni pentru a fi create procedurile de gestionare a comportamentului elevilor din școli. Oamenii sunt cei care generează funcția de supraveghere a elevilor la examenul de bacalaureat folosind camere de luat vederi. Dorința de a stimula vânzarea de calculatoare, i-a făcut pe oameni să introducă acel program numit EURO 200 și în acest fel, micii vânzători de tehnică de calcul reușeau să sta la linia de plutire cu cele peste 30.000 de calculatoare vândute.

Mai nou, organul, adică meditatorii lihniți, dar lacomi, au impus funcția numită admitere la liceu și la facultate, căci câștigurile ilicite nu se obțin din meditații gratuite date în școli, ci prin impunerea de condiții care să-i diferențieze pe cei care știu carte de cei care nu știu carte, în condițiile în care cei ce știu carte, fac dovada acestui lucru, pedalând pe artificii pe care numai meditatorii le știu.

Și funcția de testare a conducătorilor auto în trafic este creată de un organ, căci atât timp cât din 200.000 de șoferi din trafic sunt testați zilnic sub 10%, reprezentativitatea procesului este relativă. Numai dacă este luat taurul de coarne și testarea zilnică se face în filtre la peste 60% dintre șoferi, iar sancțiunile sunt de o cu totul altă natură și aici mă refer la confiscarea mijlocului de transport, efectul ar fi cel scontat, adică funcția de testare creată de organ în societate și-ar vedea efectele.

(24 iulie 2024)

Bani - dușmani, dușmani - bani

Muzica din folclorul mioritic și din manelele mioritice se bazează pe texte făcute de cei care se cred bântuiți de harul versificației, deși la viața lor nu au lecturat 1.000 de poezii, cum ar sta bine unuia sau uneia care s-ar da persoană cultă. Atât folclorul așa-zis autentic, precum și manelele vor să impună faptul că societatea românească este stratificată, lucru parțial adevărat, pentru că polarizarea nu este făcută nici prim muncă adevărată, nici prin curajul autentic al întreprinzătorului, ci prin iuțeala de a profita cu care se extrag fonduri de la robinetul statal. Oricum, dacă acceptăm această stratificare, fără baze în zona capitalismului autentic, vom vorbi despre familii bogate și familii sărace, despre fete bogate și fete sărace, despre flăcăi bogați și despre flăcăi săraci. Evident, cei bogați sunt musai urâți, posaci, grași, leneși, nepricepuți, dar și multe alte cusururi, în timp ce săracii sunt chipeși, pricepuți, iuți, înalți, sprinteni și au zâmbet cuceritor, dar și alte calități.

Dacă familiile bogate vor fete sau flăcăi bogați pentru căsătoria odraslelor, odraslele vor parteneri frumoși, care parteneri sunt săraci și cântecele ca și manelele evidențiază conflictele între bogăție - urâțenie, respectiv, sărăcie - frumusețe, cu rezolvare în coadă de pește.

Problema esențială că bogăția este asociată pământurilor, acareturilor, dar mai ales banilor, iar autorii populari de texte, căci creatori nu sunt, reușesc în limitele lor de cultură să construiască versuri care au rime bani - dușmani sau dușmani - bani, deși limba română are cu mult mai multe resurse. Aici este vorba de o simplitate a abordării și de deplasarea spre comportamentul ovin al celor ce scriu texte. S-a văzut că dacă o oaie face un salt deși nu există niciun abstacol, toate oile din turmă fac același salt, căci fiecare oaie se ia după ceea ce a făcut oaia din fața ei, ceea ce și făcătorii de text exersează în micimea nivelului lor de cultură și de imaginație. Cândva mi-am propus să colecționez versurile care conțin rimele bani - dușmani, dar am ajuns la o cu totul altă concluzie și anume: sărăcia de idei a ajuns la cote alarmante și m-am oprit.


(24 iulie 2024)

Concluzia de la Arhitectură: informatica nu este de nasul indisciplinaților!

Ceea ce s-a întâmplat la Institutul de Arhitectură de la admitere, arată că informatica nu este de nasul indisciplinaților. Pe la televiziuni s-a vânturat ideea că a fost vorba de o eroare de sistem. Eroare! Eroarea de sistem este ceva mai ceva decât rarisim, căci calculatoarele sunt astfel făcute încât erorile de sistem sunt aproape excluse, căci microprocesoarele nu conțin elemente ce generează ele însele erori și nici componentele de bază ale sistemelor de operare nu sunt lansate în lucru fără a fi testate, în acest fel fiind excluse erorile de sistem, iar probabilitatea de a se produce totuși erori de sistem este atât de mică încât o putem considera zero, fără a greși, căci nu vom fi noi cei mai ghinioniști dintre ghinioniști ca să trăim clipa unei erori de sistem atunci când ne rulăm pe computer programul nostru cel perfect.

De-a lungul anilor am participat la multe admiteri în universitatea unde am lucrat și știu ce înseamnă să afișezi rezultate finale ale examenului de admitere, rezultate fără greșeală.

Există proceduri care trebuie respectate cu strictețe.

Cei ce evaluează lucrările trebuie să scrie clar pe lucrare numărul de puncte atribuit și să semneze.

Operatorul care introduce punctele în calculator verifică tot ceea ce introduce și aici mă refer la numărul de puncte, dar și la codul asociat lucrării.

Se tipăresc datele introduse de operatori.

O echipă verifică dacă există concordanță perfectă între ceea ce este scris pe lucrări și ceea ce s-a introdus în calculator. Dacă apar neconcordanțe, se operează corecturile. Se verifică efectuarea corecțiilor.

Numai când există certitudinea că între datele de pe lucrări și datele tipărite nu sunt diferențe, se consideră că ceea ce se va tipări reprezintă realitatea și nu vor apare la aviziere liste cu rezultate ce conțin erori de tastare, care să inducă în eroare pe candidați și să genereze haosul care s-a văzut la Institutul de Arhitectură și nici scuza penibilă cu eroarea de sistem, când în realitate a fost vorba de o eroare umană, generată de indisciplina și superficialitatea celor care au introdus notele, dar și a celor puși să verifice calitatea introducerii datelor în calculator.

Vedem de prea multe ori persoane slab calificate care își scuză nepriceperea prin greșelile calculatorului, care calculator nu greșește niciodată. Greșesc cei care operează cu calculatorul, greșesc cei care scriu software de prostă calitate, fără chei de validate sau cei care construiesc proceduri neghioabe de gestionare a unor aplicații în care toleranța la erorile introducerii datelor este zero. Uneori, ar trebui unii decidenți să ia în calcul chiar introducerea acelorași date simultan de către mai mulți operatori și prin comparare se vor identifica erorile căci probabilitatea ca simultan mai mulți operatori să facă o aceeași eroare este foarte, chiar foarte mică, deși nu este exclusă, dar eroarea se va corecta foarte rapid la rezolvarea contestației.

(22 iulie 2024)

Măreția și decăderea lui Irinel COLUMBEANU

Despre Irinel COLUMBEANU nu aș fi scris niciodată dacă  nu aș vedea imagini cu el dând interviuri dintr-un azil de lux, dar tot azil se cheamă, căci Irinel COLUMBEANU este un bătrân uitat, părăsit, abandonat și aflat la mila unora care vor să-l ajute să nu fie dus într-un azil al săracilor, deocamdată.

Se vorbește despre managementul carierei, dar Irinel COLUMBEANU mă determină acum să scriu despre managementul vieții, căci acest management aplică proverbul cum îți așterni, așa vei dormi. Este cert că Irinel COLUMBEANU nui și-a așternut cum trebuie patul și acum doarme în condițiile pe care le-a neglijat la tinerețe și la maturitate.

Irinel COLUMBEANU a fost milionar, cu milioane făcute de tatăl său în cea mai mare parte, iar mediul în care s-a format i-a imprimat credința că totul i se cuvine și că nu contează costurile, din moment ce viața a fost extrem de generoasă cu el ca persoană, nu ca fizic.

În jurul lui Irinel COLUMBEANU au gravitat unele dintre cele mai frumoase femei, dintre care enumer aici pe Romanița IOVAN, Brianna CARADJA, Anna LESKO, Miss România 2004, Oana COJOCARU, Monica GABOR.

Irinel COLUMBEANU este un bărbat de 172 cm

Anna LESKO are înălțimea de 168 cm.

Monica GABOR are înălțimea de 180 cm.

Oana COJOCARU are înălțimea de 178 cm.

Romanița IOVAN are înălțimea de 175 cm.

Irinel COLUMBEANU nu a avut gusturi rele și a avut tot ce i-a poftit inima.

În vremurile lui bune Irinel COLUMBEANU avea un domeniu la Izvorani și televiziunile prezentau acea frescă deosebită realizată de unul dintre cei mai mari pictori ai vremii și aici mă refer la Sabin BĂLAȘA. Nu voi scrie aici despre milioanele de dolari ale lui Irinel COLUMBEANU și nici despre ceea ce a făcut cu ele. Voi scrie însă despre nenumăratele ore de transmisie ale televiziunilor legate de viața lui Irinel COLUMBEANU și a lui Monica COLUMBEANU, căci Irinel COLUMBEANU avea plăcerea de a face cunoscute detalii interesante ale mariajului său, care de fapt nu prea interesau pe telespectatori, deși erau înțesate de picanterii văzute prin gaura cheii, deși diferența de vârstă dintre cei doi era de 31 de ani.

A fost o perioadă a măreției lui Irinel COLUMBEANU, dar și unele povești care încep frumos au un sfârșit neplăcut, ceea ce s-a și întâmplat când cei doi soți au divorțat  după 5 ani de căsnicie. Internetul este plin cu diverse relatări de după divorț. Cert este că după anul 2011 a început declinul lui Irinel COLUMBEANU și averea sa estimată undeva la 60 de milioane de dolari a început să se topească, ajungând ca acum Irinel COLUMBEANU să fie un fost milionar, care trăiește într-un azil de lux, plătit de unii și de alții, vizitat uneori și de fiica sa. În 29 noiembrie 2020, Irinel COLUMBEANU a fost prezent la emisiunea de televiziune iUmor cu un text trist despre viața de după topirea milioanelor, când Irinel COLUMBEANU a făcut contact cu viața reală a oamenilor obișnuiți, fără un sfanț în buzunare.

Din când în când, oricum, nu ca în vremurile lui bune, televiziunile prezintă câte o știre scurtă despre Irinel COLUMBEANU și redau imagini cu un bătrânel slab, fără zâmbet, singur, uitat într-un azil. El este expresia  vie a celui care a gustat tot ceea ce este mai bun din viață, dar care urmărit de ghinioane și de eșecuri a trecut de la măreția vremurilor de demult, la decăderea de azi, unde uitarea este implacabilă.

Irinel COLUMBEANU este o lecție vie pentru toți cei ce cred că bogăția nu este veșnică și că banii nu cresc sub forma unor frunze în copacii din curtea lor și pentru a-i avea este suficientă doar aplecarea crengilor și culegerea de frunze, iar folosirea este doar după placul inimii. Doar o clipă este necesar pentru a trece de la măreția dată de milioanele din cont, la sărăcia lucie, însoțită de decădere, singurătate și de camera rece a unui azil de lux, care tot azil se numește, orice s-ar zice.


(23 iulie 2024)

Amânarea este meteahna noastră dintotdeauna

Faptul că în primăvară PSD și PNL au amânat nepermis de mult anunțarea candidatului comun la primăria capitalei li s-a părut unora o strategie, altora o lipsă de tact, dar amânarea ca meteahnă a noastră a tuturor era și de această dată o manifestare normală a unor factori de decizie, indeciși.

Acum PSD amână până spre sfârșitul lunii august nominalizarea candidatului său la alegerile prezidențiale, cauzele acestei amânări nefiind deloc cunoscute, căci ele rezidă din data programării congresului acestui partid.

Nu trebuie să ne uităm în grădina vecinului, ci trebuie să ne analizăm noi înșine să vedem în câte dintre situații am amânat să facem ceea ce trebuia făcut, deși cu toții știm proverbul nu amâna pe mâine ce poți face azi. Și totuși, lăsăm pe ultimul moment să facem ceea ce trebuia făcut la timpul potrivit.

În istorie am amânat foarte multe lucruri, ceea ce ne-a dus la situații care nu ne-au fost deloc confortabile, căci a aștepta să culegem roadele muncii altora sau să amânăm până se clarifică situațiile, nu reprezintă cea mai bună soluție și palmele pe care le-am primit ar fi trebuit să ne fie învățătură de minte, dar nu ne-au fost.

Să luăm în analiză actul de la 23 August 1944, care reprezintă expresia amânării unei decizii care a avut drept consecință declararea țării noastre ca țară învinsă în al II-lea Război Mondial. Nici în anul 1989 când regimurile comuniste se prăbușeau unul după altul, noi am fost ultimii care l-am înlăturat pe Nicolae CEAUȘESCU în 22 Decembrie al aceluiași an, dar ultimii cum am zis.

Se zice într-un proverb că cei din urmă, vor fi cei dintâi. Nu întotdeauna vor sta așa lucrurile, căci acolo unde trebuie început ceva la un moment dat, cel care începe acel lucru mult mai tîârziu, trebuie să muncească mai intens pentru a recupera timpul pierdut, ceea ce duce la riscuri foarte mari. În managementul de proiecte amânările se văd pregnant și rezultatele sunt dintre cele mai rele, căc amânările echivalează cu întârzierile în a da în funcțiune obiectivele din proiect, acompaniate de penalizări. Noi avem un alt proverb care zice că amânarea e boală sigură, ceea ce este un mare adevăr, din moment ce lucrul care nu e făcut la timpul lui, fie nu-și mai are rostul, fie este însoțit de pierderi irecuperabile. Cel mai bine se vede amânarea în lucrările agricole, căci efectele sunt catastrofale.


(23 iulie 2024)

Kamala HARRIS intră în lupta pentru Casa ALBĂ

Kamala HARRIS a fost la București în martie 2022 și ceea ce am văzut m-a impresionat foarte tare. Am văzut la Kamala HARRIS precizie în gesturi și în dialoguri, exact cum stă bine unui demnitar de rang foarte înalt al statului american.
Când Joe BIDEN a anunțat că se retrage din cursa pentru Casa Albă la alegerile din 3 noiembrie 2024 și a numit-o pe Kamala HARRIS să intre în lupta pentru funcția de președinte, m-am gândit la anul 2016 când Donald TRUMP a avut contracandidată din partea Partidului Democrat pe Hillary CLINTON. Acum Donald TRUMP o va avea contracandidată tin partea Partidului Democrat pe Kamala HARRIS.

În anul 2016 când a candidat, Hillary CLINTON avea 69 de ani.

Acum, în anul 2024, Kamala HARRIS când candidează are 50 de ani.

Hillary CLINTON era primă doamnă a USA la vârsta de 46 de ani.

Kamala HARRIS are un CV impresionant și o evoluție profesională exemplară.

Rezultă de aici că nu trebuie să se facă nicio paralelă între campaniile electorale din 2016 și 2024, căci Kamala HARRIS și Hillary CLINTON sunt două personalități total diferite și chiar dacă contracandidatul lor este același, Donald TRUMP, lucrurile stau total diferit și pe Kamala HARRIS o avantajează atât anvergura ei profesională, cât și vârsta, fiind mai tânără cu 28 de ani decât cantracandidatul ei, ceea ce înseamnă altă viziune, altă abordare, altă profunzime. Șansele de a câștiga alegerile din 2024 ale lui Kamala HARRIS sunt cu mult mai bune decât șansele pe care le-a avut Hillary CLINTON pentru că Donald TRUMP a arătat Americii cum se comportă ca președinte, căci a fost președinte și el este predictibil, în timp ce Kamala HARRIS dacă va prezenta un program are toate șansele să congingă.


(22 iulie 2024)

Traian BĂSESCU mai intră și el cu capul în poză

Fostul președinte Traian BĂSESCU care se auto-ititulase președinte jucător, car care în 10 ani ai celor două mandate ale sale a creat un stat mafiot, după propriile declarații, nimic altceva,  mai bagă din când în când capul în poză și-și dă cu părerea despre subiectele de actualitate, dar se vede de departe că nu are cultura politică necesară abordărilor cerute de vremurile pe care le trăim, pentru că el este un primitiv, care înainte de a hăhăi nu a mai învățat și altceva, uitând că acum, în 2024 lumea vrea alte abordări, de o mai mare profunzime, bazate pe argumente solide.
Acum Traian BĂSESCU își dă cu părerea despre turul al II-lea al alegerilor prezidențiale din 2024, în care el îi vede pe George SIMION și pe Elena LASCONI, căci merge pe principiul cum că doi se ceartă și alții câștigă, din moment ce Mircea GEOANĂ ia voturi de la PSD și Marcel CIOLACU dar și Mircea GEOANĂ nu intră în turul al II-lea. Exista un sondaj și se discuta pe marginea acelui sondaj. Cum Traian BĂSESCU crede că le știe pe toate, după ce a băgat capul în poză, lansează ipoteze desprinse din romanele SF pe care nici nu cred că le-a citit, ci doar le-a văzut coperțile.
Să-mi aduc aminte de îndârjirea cu care Traian BĂSESCU s-a opus construirii de autostrăzi?
Să-mi aduc aminte că el dădea porecle tuturor adversarilor lui?
Să-mi aduc aminte cum ieșea la televizor zi de zi la ora 17 și spunea numai prostii?
Să-mi aduc aminte cât de urât a vorbit despre Regele Mihai I?
Locul lui Traian BĂSESCU este la lada de gunoi a istoriei pentru cât rău a făcut. Pe mine m-a jignit spunând că sunt asistat social.


(22 iulie 2024)

Românii și bătrânii lor

Generațiile tinere de români nu au primit educația necesară de a-i respecta pe bătrâni, pentru că cei care trebuiau să facă educație acestor generații au lipsit ei înșiși de la lecția de educație a bătrânilor. În comparație cu alte popoare, românii nu au niciun respect față de bătrâni. Pentru generațiile tinere, bătrânii sunt:
- niște asistați sociali,
- o povară greu de suportat,
- doar consumatori,
- ființe inutile.

Există deja ziceri ale tinerilor pe care le auzim prin mijloacele de transport sau prin magazie care sună cam așa:

- Moartea te caută pe acasă și tu te plimbi cu tramvaiul...

- Moartea te caută pe acasă și tu-ți faci cumpărăturile pentru pomană?

Îmi aduc aminte că acum foarte, foarte mulți ani, eram la un examen de admitere și colegii mei, tineri ca mine la acea vreme se minunau cum niște profesori bătrâni mergeau la cei ce răspundeau de admitere și solicitau niște săli mai mici pentru supraveghere. Colegii mei făceau bășcălie și-și exprimau nemulțumirea, căci la salariile lor de profesori, bătrânii trebuiau să meargă la supraveghere în cele mai mari amfiteatre. Anii au trecut, iar colegii mei tineri atunci, bătrâni acum, își doreau la rândul lor săli mici la supraveghere și erau nemulțumiți de colegii lor mult mai tineri, care cereau ca ei, bătrânii de azi, să meargă la amfiteatre. Eram în aceeași formație de dialog ca în tinerețele noastre. Le-am reamintit bunilor mei colegi de zicerile lor de demult și le-am zis că roata se învârtește.

Tinerii români trebuie să nu uite că peste 30 sau 40 de ani vor fi și ei niște bătrânei și nu știu cât de bine le va cădea să vină tinerii și să-și exprime exact aceleași sentimente urâte pe care de deșartă ei acum bătrânilor neajutorați de azi, bătrâni pe care societatea îi oropsește în fel și chip.

Întrebări:

- de câte ori ați văzut  tineri cedând locurile rezervate bătrânilor în mijloacele de transport în comun?

- câți tineri ați văzut vorbind cu respect bătrânilor?

- câți tineri ați văzut dând o mână de ajutor unui bătrân?

- ați văzut tineri salutând cu respect bătrânii din blocul unde locuiesc?

În toată tărășenia bătrânii sunt de vină, căci atunci când erau în putere și aveau posibilitatea să facă educație, nu au făcut-o și s-au complăcut, crezând că starea lor de maturitate este veșnică, dar uitând că timpul trece și bătrânețea îi va ajunge și pe ei din urmă și n-o să le placă deloc ce vor vedea atunci.


(22 iulie 2024)

Marea recalculare a pensiilor are nemulțumiții ei

Zilele trecute am auzit la televizor că 1.700.000 pensionari nu primesc nimic în plus după marea recalculare a pensiilor. Ei reprezintă peste 30% din numărul de pensionari, adică foarte mult. Chiar dacă alți pensionari vor avea pensii majorate cu 90% chiar, dacă îi avem pe cei 30% care nu primesc. nimic în plus după recalculare, este clar că legea nu-și atinge obiectivul de a ameliora viețile și așa obidite, amărâte și zbuciumate ale pensionarilor. Cei 1.700.000 pensionari reprezintă la rândul lor votanți care fie vor aplica ștampila spre cei care în campanie le-au spus că le vor da ceva dacă ei vor câștiga puterea, deși respectivii sunt conștienți că nu au de unde, dar a promite nu-i costă nimic sau vor lipsi de la vot.
În opinia mea, există baza de date a pensionarilor cu situația tuturor parametrilor care stau la baza calculului de pensii. În acest context, nu era nimic îngrozitor de a face tot felul de simulări, pentru a nu se ajunge la acest 1.700.000 de nemulțumiți ai recalculării. Produsele software care utilizează această bază de date permite ca la simulări să se vad tot ce se întâmplă în ipotezele date, pentru ca legea să fie favorabilă pentru toți pensionarii.

Marea recalculare se transformă în bumerang acum în luna august și ceea ce se prefigura a fi un vis frumos colorat, se va dovedi a fi exact ceea ce nu trebuie pentru cei care se așteptau să fie votați și cu mâinile și cu picioarele.

(22 iulie 2024) 

Elena LASCONI este pe cai mari

Acum în anul de grație 2024, oamenii s-au săturat de gargaragii, de panglicari, de lăudăroși, de mincinoși și de cei fără rezultate. Alegătorii vor să vadă:
- oameni muncind,
- caractere puternice,
- rezultate concrete,
- tipi implicați,
- fapte, nu vorbe.
Elena LASCONI, primărița unui orășel de provincie face acum demonstrația faptelor și sondajele o arată pe o poziție bună, chiar foarte bună, din moment ce ea nu are nicio lună de când a intrat în politica mare. Îmi place s-o văd cum le trage preșul de sub picioare politicienilor consacrați, zgomotoși, vorbăreți și fără rezultate, care știu doar să promită, crezând că acum mai poate fi cineva dus cu zăhărelul. Dacă GRINDEANU se va ține de cuvânt în legătură cu termenul de 9 august privind redarea circulației a Văii Oltului, va acumula puncte nenumărate, căci faptele vorbesc și cuvântul dat. Elena LASCONI este pe cai mari căci de pe poziția ei de primăriță cu 70% voturi în 9 iunie, tot ceea ce spune și spune bine, este de băgat la cap, mai ales că USR-iștii ei i s-au încolonat în spate și după papara ce și-au luat-o la 9 iunie 2024, o ascultă și o urmează disciplinați în reconstrucția partidului.

O urmăresc cu atenție și văd cum Elena LASCONI punctează bine când deschide gura și ea vorbește bine, în timp ce alții trăncănesc, se poticnesc, delirează sau se miorlăie. Sunt sigur că ea are șanse excelente de a intra în turul al II-lea în noiembrie.

(22 iulie 2024)

Așa pățesc cei ce ignoră lecțiile managementului politic...

Anunțul echipei de campanie privind retragerea lui Joe BIDEN din cursa pentru un mandat la Casa Albă arată că lecțiile managementului politic au fost ignorate în integralitatea lor și a trebuit ca realitatea să acționeze din toate părțile ca un bici cu lovituri usturătoare.

Managementul politic operează cu metode cantitative și cu simulări. Metodele cantitative privesc:

- stabilirea de frecvențe pentru cu care se efectuează activități,

- stabilirea duratei intervalelor dintre două evenimente,

- previzionarea comportamentului în fața situațiilor noi,

- măsurarea calității comportamentale în condiții de risc.

Toate acestea ar fi avut răspunsuri clare, dacă cineva ar fi dorit să facă măsurătorile corespunzătoare cu mult înaintea momentului dezbaterii de la CNN și s-ar fi găsit metodele corespunzătoare de abordare, inclusiv folosirea antrenamentelor pentru situații neprevăzute de dialog intens în mediu puțin controlat. Să nu uităm filmul britanic din 2010, The King's Speech, din care se desprinde concluzia că voința și exercițiul rezolvă orice problemă.

Necunoașterea managementului politic și lipsa unui program clar și riguros de campanie are efecte dintre cele mai puțin potrivite, iar diferența dintre ceea ce se așteaptă și ceea ce se petrece pe teren este atât de mare, încât este creată senzația că lucrurile merg la întâmplare. Tot necunoașterea managementului politic arată că lipsește un plan B, în care Kamala HARRIS să devină cu certitudine din secunda a II-a candidata democraților la alegerile pentru casa Albă, iar mesajul lui Barack OBAMA lasă deschisă lista pentru candidații de la convenția democraților din 19 - 22 august de la Chicago, dintre care va fi ales cel ce va candida la alegerile prezidențiale.

Pentru mine chiar este o mare surpriză să văd amatorismul celor pentru care managementul politic nu este o disciplină studiată temeinic.


(21 iulie 2024) 

Cât se câtigă din online?

Există acum:
- influenceri,
- bloggeri,
- vloggeri,
- tiktokeri,
dar și alte categorii de persoane care crează conținut digital, persoane care poartă denumirea derivată de la rețeaua de socializare pe care o frecventează și unde postează acel conținut. Aceste persoane se numesc creatoare nu de conținut, ci de content, căci forma din limba engleză pentru conținut dă cu mult mai bine pentru cel ce se prezintă content developer în loc de dezvoltator sau creator de conținut. Este extrem de important să se analizeze avantajele pe care le aduce crearea de conținut, celor care se ocupă de așa ceva. Cine are un cont pe o rețea de socializare, oricare ar fi aceasta, este interesat să vadă dacă postările sale de texte, de fotografii sau de secvențe de film, prezintă interes, lucru care se vede cu exactitate prin numărul de confirmări (like) oferite de cei ce-și vizitează contul din rețeaua de socializare. Cum reclamele sunt esențiale în mediul online, se crează o corelație între cei ce dezvoltă conținut digital interesant și companiile interesate să-și facă reclamă în online.

Dacă există un mare sportiv care postează pe o anumită rețea de socializare fotografii și primește în mod constant aprecieri de la câteva milioane de vizitatori ai contului său, marele sportiv reprezintă cu siguranță un punct de atracție pentru companiile care doresc să facă publicitate produselor lor și-l vor contacta pe respectivul mare sportiv și vor începe o colaborare, care duce la situația că ele vor posta reclame alături de conținutul digital creat de sportiv, în cadrul contului acestuia.

Marele sportiv va încasa sume importante, funcție de nivelul de aprecieri (like) în rețeaua de socializare pentru fiecare conținut de succes postat de acesta, pe măsură ce reclamele însoțesc respectivul conținut. Nu înseamnă că oricine pune o poză sau un text banal, strânge milioane de aprecieri (like) și automat încasează sume fabuloase.

De aceea este exagerat din partea unor persoane nesemnificative din spațiul mioritic care se laudă cu veniturile lor din meseria de content developer. Realitatea este un pic alta. Anumiți agenți economici încheie contracte cu tot felul de așa-ziși influenceri sau content delelopers pentru sume oarecare, dar în niciun caz milioane de euro, iar respectivii influenceri sau content developers fac reclamă produselor pe care agenții economici le comercializează. Totul este la scară mică, aproape nesemnificativă. Numai că celor din spațiul carpato-danubiano-pontic le place să exagereze și să se facă milionari, când ei sunt de fapt doar niște târâie-brâu, în niciun caz creatori de conținut de talia lui Ronaldo. Vorba noastră că ban la ban trage și păduche la păduche, se folosește de minune la creatorii de conținut, dar mai ales partea a doua a ei.

(21 iulie 2024)

Patriarhii României

Miron CRISTEA a devenit în anul 1925, la vârsta de 57 de ani primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române și a ocupat această înaltă funcție până la vârsta de 71 de ani.
Nicodim MUNTEANU a devenit patriarh în anul 1939 la vârsta de 75 de ani și a ocupat această înaltă funcție până la vârsta de 84 de ani.
Iustin MOISESCU a devenit patriarh în anul 1977 la vârsta de 67 de ani și a ocupat această înaltă funcție până la vârsta de 76 de ani.
Teoctist ARĂPAȘU a devenit patriarh în anul 1986 la vârsta de 71 de ani și a ocupat această înaltă funcție până la vârsta de 92 de ani.
Justinian MARINA a devenit patriarh în anul 1948 la vârsta de 47 de ani și a ocupat această înaltă funcție până la vârsta de 76 de ani.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel CIOBOTEA a devenit patriarh în anul 2007 la vârsta de 56 de ani și este și în prezent  întâi-stătătorul Bisericii Ortodoxe Române, când are vârsta de 73 de ani.

Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a ales din rândurile sale ca patriarhi pe cei mai buni dintre cei mai buni slujitori ai săi și numai așa a reușit Biserica Ortodoxă Română să treacă peste vicisitudinile vremurilor și să dea putere, lumină și credință prea încercatului popor român.

(21 iulie 2024)

Lideri ai lumii la vârste înaintate

Konrad ADENAUER a devenit cancelar al Germaniei la 73 de ani și a încheiat activitatea la 87 de ani.

Joe BIDEN este președinte al USA la 81 de ani. 

Paul BIYA a devenit președinte al Camerunului la 49 de ani și este președinte și acum la 91 de ani.

ELISABETA a II-a a Marii Britanii și-a început domnia la 26 de ani și și-a încheiat-o la 96 de ani.

Nelson MANDELA a devenit președinte al Republici Sud Africane la 76 ani și a încheiat la 81 de ani.

Robert MUGABE a devenit președinte al Zimbabwe la 66 de ani și a încheiat  la 74 de ani.

Sandro PERTINI și-a început mandatul de președinte al Italiei la 82 de ani

Mao ZEDONG a devenit președinte al RP Chineze la 50 de ani și a încheiat la 83 de ani.

Concluzie: vârsta este doar un număr.

(20 iulie 2024)

Ce se întâmplă când nu vrei să greșești?

Fiecare dintre noi este pus în situația de a nu greși, fapt pentru care mărim concentrarea mai mult decât suntem obișnuiți și rezultatul este invers, adică greșim cu mult mai mult decât o făceam înainte de a lua decizia de a face lucrurile perfecte, fără greșeală.

Exact așa i se întâmplă lui Joe BIDEN care a făcut o serie de greșeli de-a lungul ultimilor ani, mai ales în a asocia persoane cu alte nume decât cele reale.

Dorind să nu mai greșească, Joe BIDEN se concentrează excesiv de mult pe construirea propozițiilor și pe utilizarea numelor de persoane, iar rezultatul se vede prin șirul de gafe pe care le face bietul de el, încurcând pe ZELENSKY cu PUTIN, Kamala HARRIS cu vicepreședintele TRUMP, MACRON cu MITTERAND, dar și altele. 

Singurul remediu în atare situații este relaxarea, obținută prin reducerea duratei programului de lucru și creșterea perioadei de odihnă efectivă, cu gestionarea riguroasă a noului raport între efort și odihnă, pentru a fi refăcută starea emoțională și puterea de concentrare.

(20 iulie 2024)

Băi, săracule! Băi, săracilor!

De la un timp încoace auzim din gurile unor tipi ajunși și a unor tipe cu un anumit statut, acest cuvânt și aci mă refer la cuvântul sărac, folosit ca o jignire supremă, mai ceva decât cuvintele prost sau idiot, atunci înd vor să-și arate disprețul față de un anumit individ, categorisindu-l ca fiind sărac, punându-i în acest fel ștampila de paria al societății, drept cumul al eșecurilor pe toate planurile, din care planul financiar este din punctul lor de vedere esențial. Respectivii cred că sunt favorizați de soartă, căci au atins anumite culmi ale prosperității, fără a fi analizate modalitățile prin care și-au atins obiectivele. Important este pentru acești tipi ajunși și pentru aceste tipe cu un anumit statut, că accesul la anumite resurse este direct, facil și fără îngrădiri, ceea ce le dă dreptul de a-i privi de sus pe toți ceilalți, indiferent de meritele pe care aceștia le au și de a-i considera săraci, descalificându-i fără drept de apel.

Cel care are o mașină de peste 150.000 se crede îndreptățit să-l considere pe drept cuvânt săraci pe toți ceilalți care au mașini cu mult mai ieftine, dar dacă nu o spune cu voce tare, e dreptul lui să facă acestă departajare. Dacă însă  se adresează explicit cu băi, săracule! sau băi, săracilor!, deși e treaba lui, va da dovadă clară că este cu mari carențe de caracter, ca să nu spun neam prost. Fiecare om are prioritățile lui și nu este exclus ca în conturile unui sărac să se afle sume de zeci sau de sute de ori mai mari decât în buzunarele așa-zisului bogat, arogant și orgolios.

Băi, săracule! Băi, săracilor!, sunt expresii ale unor oameni superficiali, care au ajuns nejustificat de repede la anumite resurse, unele dintre aceste resurse fiind chiar pe termen scurt și care cred că au căpătat dreptul de a vedea lumea cu alți ochi, doar pentru că au un autoturism scump sau haine scumpe, fără să țină seama că cxel ce urcă rapid și cu puțină muncă pe anumite trepte sociale, tot atât de repede se rostocolește și ajunge chiar mai jos față de punctul de unde aun plecat în drumul spre prosperitatea vremelnică.


(20 iulie 2024)

Sportivii români care ne reprezintă la Olimpiada de la Paris

Adriana ADAM - canotaj - 8+1 

Alin ALEXUC - lupte greco-romane, categoria 130 kg

Mădălina AMĂISTROAIE - tir cu arcul  

Andreea ANA- lupte categoria 53 kg

Roxana ANGHEL - canotaj - 8+1

Răzvan ARNAUT - lupte greco-romane, categoria 60 kg

Cătălina AXENTE - lupte categoria 76 kg

Bogdan BAITOC - canotaj - 8+1

Ana BARBOSU - gimnastică artistică 

Irina BEGU - tenis simplu

Sergiu BEJAN - canotaj - 8+1 

Ștefan BERARIU - canotaj - 8+1 

Amalia BEREȘ - canotaj - 8+1

Mădălina BEREȘ - canotaj - 8+1 

Ancuța BODNAR - canotaj dublu vâsle

Ana BOGDAN - tenis simplu

Ebru BOLAT - yachting 

Iulia BUHUȘ - canotaj - 8+1 

Mihaela CAMBEI - haltere 49 kg 

Mălina CĂLUGĂREANU - scrimă floretă 

Cătălin CHIRILĂ - kaiac-canoe

Silvian COLODROVSCHI - echipa de polo

Lilia COSMAN - gimnastică artistică

Marius COZMIUC - canotaj - 8+1 

Jaqueline CRISTIAN - tenis simplu

Alexandru DANICU - canotaj - 8+1

Annaliese DRĂGAN - gimnastică ritmică

Eduard DRĂGUŞIN - echipa de polo

Felix DUCHAMPT - triatlon

Alin FIRFIRICĂ - aruncarea discului

Tudor FULEA - echipa de polo

Vlad GEORGESCU - echipa de polo

Bianca GHELBER - aruncarea ciocanului

Amalia GHIGOARȚĂ - gimnastică artistică

Kriszta INCZE - lupte categoria 62 kg

Diana ION - triplusalt

Eduard IONESCU - tenis de masă

Ovidiu IONESCU - tenis de masă

Francesco IUDEAN - echipa de polo

Florentina IUȘCO - triplusalt

Alina Rotaru KOTTMANN - săritura în lungime

Florin LEHACI - canotaj - 8+1

Matei LUŢESCU - echipa de polo

Joan Chelimo MELLY - maraton

Delvine Relin MERINGOR - maraton

Andrea MIKLOŞ - proba 400 m

Ede MOLNAR - ciclism

Andrei MUNTEAN - gimnastică artistică

Adrian MUNTEANU - canotaj - 8+1

Andrei NEAMŢU - echipa de polo

Monica NICULESCU - tenis dublu

Alexandru NOVAC - aruncarea suliței

Oleg NUȚĂ - kaiac-canoe dublu

Nicolae OANŢĂ - echipa de polo

Sebastian OLTEAN - echipa de polo

Lăcrămioara PERIJOC - box categoria 54 kg

Victoria PETREANU - canotaj - 8+1

David POPOVICI - înot 100 și 200 metri liber 

Andreea PREDA - gimnastică artistică

Andrei PRIOTEASA - echipa de polo

Simona RADIȘ - canotaj dublu vâsle 

Magda RUSU - canotaj - 8+1 

Stella RUTTO - 3000m obstacole

Mugurel SEMCIUC - canotaj - 8+1 

Ilie SPRINCEAN- kaiac-canoe dublu

Daniela STANCIU - săritura în înălțime

Vlad STANCU - înot 1.500 metri liber 
Bernadette SZOCS  - tenis de masă

Andreea TALOȘ - triplusalt

Maria TIVODARIU - canotaj - 8+1 

Rareș TOADER - aruncarea greutății

Loredana TOMA - haltere 71kg

Andrei ŢEPELUŞ - echipa de polo

Marius ŢIC - echipa de polo

Mihăiță ȚIGĂNESCU - canotaj - 8+1

Levente VANCSIK - echipa de polo

Sabrina VOINEA - gimnastică artistică 

Ioana VRÎNCEANU - canotaj - 8+1

(19 iulie 2024)