Erele geologice și oamenii mărunți

Pentru a ne da seama cât mai bine cum stă treaba cu scurgerea timpului pe planeta Pământ, trebuie găsit un articol bun care descrie eonurile și erele și faptul că omul trăiește cel mult 150 de ani, iar eonul criptozoic a durat trei miliarde de ani și eonul fanerozoic a durat 570 milioane de ani, ne arată că viziunea noastră despre încălzirea globală este dacă nu simplistă, este cel puțin empirică și îndoielnică.
Erele geologice sunt formate din perioade, care perioade au durate între 30 și 75 milioane de ani și au fost caracterizate cu suficientă precizie de o serie de niveluri ale unor parametri precum temperatură, volum apă, nivel vegetație, forme de viață. Era paleozoică a avut o durată de 570 milioane de ani.

Trebuie să acceptăm că planeta noastră este caracterizată prin schimbări. Se schimbă temperatura, se schimbă vegetația, se schimbă distanța față de soare și tot așa. În acest context, erele geologice diferă unele de celelalte. În articolul Istoria Geologică a Pământului, sunt detaliate toate aceste lucruri. Dacă dinozaurii au dispărut, înseamnă că a urmat o etapă din evoluția planetei noastre în care a avut loc o răcire și viața acestor reptile nu a mai avut condiții să continue. Faptul că în Alaska, dar și pe la noi au fost găsite resturi ale acestor reptile, dovedește că la un moment dat în acele locuri clima era caldă, propice vieții lor. Răcirea planetei, ca urmare a schimbării, ca singura formă de manifestare a materiei, este urmată evident de o perioadă de încălzire și în viitor, încălzirea va fi urmată peste milioane și milioane de ani, de răcire și tot așa. Înseamnă că noi ne aflăm acum în acea parte de început a perioadei de încălzire, care probabil va dura câteva milioane bune de ani. De aceea, nu trebuie trase concluzii categorice. Dacă se va ajunge la temperaturi de 100 de grade, evident, modificările nu se fac instantaneu, ci în cel puțin 20 sau 30 sau 50 milioane de ani, ceea ce înseamnă că a trage concluzii privind creșterea temperaturii la intervale de 30 sau 50 de ani, este cel puțin hazardată.

Trebuie să fim foarte atenți cu pianul pe scări, pentru că erorile decizionale de acum vor avea costuri foarte mari în viitor și în loc să ne lamentăm de creșterea globală a temperaturii, mai bine am fi cu ochii ațintiți asupra celor peste 10.000 de focoase nucleare, dispersate pe suprafața pământului, cu nenumărați decidenți neomogeni și cu puncte de execuție extrem de fragile, unde erorile umane au riscul de a declanșa o catastrofă nucleară, exact cum a fost declanșată pandemia de COVID 19 dintr-o eroare umană, într-un laborator de cercetare.

(14 iulie 2024)