Hora reciclării

Dacă este vorba să vorbim despre un proiect eșuat, acel proiect este reciclarea ambalajelor, mai precis a sticlelor, care au pe etichete semnul reciclării. Spun că este un  proiect eșuat pentru că:
- nu toate ambalajele se reciclează, rămânând foarte multe în afara procesului,
- punctele de primire sunt extrem de puține și amplasate în locuri neadecvate,
- valoarea returnată nu are caracter stimulator, 

- are la bază o idee care pornește de la Hora Unirii, ceea ce arată lipsă de originalitate.

Eu am văzut în alte locuri puncte de preluare a ambalajelor, nu neapărat în magazine, ci pe stradă, ceea ce permite cetățeanului să nu se mai care cu ambalajele de colo până colo, mai ales că o butelie are valoare de doar 50 de bani și o sacoșă plină de astfel de butelii îi conferă fericitului proprietar imensa sumă de 3 lei, sumă pe care destul de multă lume nu o apreciază, mai ales dacă se are în vedere efortul pentru a o obține, mai ales că acum câteva luni, aceleași ambalaje le ducea la gunoi, chiar dacă era în tomberonul pentru plastice reciclabile, fără să primească vreun ban.

Sunt sigur că o altă abordare, orientată pe creditare, prin care cetățeanul creditează cu 10 lei pe cel ce deține recipientul plin, iar atunci când restituie ambalajul primește cei 10 lei ca voucher, ar accelera procesul de reciclare și toată lumea ar fi mulțumită. Îmi amintesc că într-o stație de metrou, acum vreo 5 ani, unui puști i-a căzut pe jos o monedă de 50 de bani. nu s-a aplecat el s-o ridice. O doamnă a crezut că puștiul nu și-a dat seama, dânsa s-a aplecat a ridicat moneda, i-a dat-o puștiului, iar puștiul, fără să-i mulțumească, a aruncat-o pe jos, cu disprețul adecvat. Morala este simplă: 50 de bani nu merită efortul nici în viața de toate zilele pentru mulți și nici în procesul de reciclare, pentru și mai mulți.



(08 iulie 2024)