Reciclarea în spațiul mioritic

Așa cum îi stă bine românului, reciclarea este un proces care se derulează exact așa cum îl taie capul pe el, căci nu este dispus să învețe nimic de la nimeni, din moment ce românul este:
- cel mai deștept,
- cel mai priceput,
- cel mai original,
- cel mai eficient,
căci așa l-a născut mămica lui, dragul de el. Deci nici reciclarea nu are cum să fie altfel, decât un proces croit după chipul și înfățișarea românului, adică un proces original, drăguț, discutabil, instantaneu, minunat și mai ales, derutant.

Dacă în Europa, prin anul 1995 au apărut tomberoanele pentru diferitele tipuri de materiale reciclabile, separat pentru sticlă, plastic, hârtie, respectiv, gunoi menajer, la noi, prin mall-uri au apărut acum vreo 7 - 10 ani, iar la blocuri, nici în ziua de azi nu există tomberoane care selectează materialele rezultate din uzul casnic. 

Eu am văzut cum procedează americanii și în naivitatea mea, am pus pe balcon, pentru a fi luate de femeia de servici, pungă cu hârtii și diferite recipiente spălate de mine cu apă caldă, detergent, apoi clătite cu apă rece, după care le-am pus la svântat. Numai că pe un grup de discuție gestul a fost vehement criticat, căci trebuia acele hârtii, pahare de iaurt, ambalaje și pungi de plastic, trebuiau aruncate la ghenă împreună cu gunoaiele menajere, din moment ce există la magazine preluarea peturilor de plastic în Hora reciclării. Pe Dâmbovița, în ignoranța lor, oamenii nu au învățat că reciclarea înseamnă cu totul altceva și abordarea originală este de fapt rodul prostiei, ignoranței și mândriei unor indivizi care nu au înțeles niomic din mersul societății, în care trebuie reciclate cu adevărat toate materialele care fac obiectul reciclării.

(09 iulie 2024)