1.000 de oameni care m-au impresionat: George BRATU

Lui George BRATU îi spuneam simplu: Gigel. Eu aveam 14 ani și Gigel avea 6 ani. Era copilul unor vecini de-ai noștri. Când tata a demolat casa veche, de acolo au rezultat tot felul de lemne, scânduri și grinzi, dar  și lespezi de beton din treptele de la scară. Cum noi aveam atunci cu mult mai multă imaginație decât copiii de acum, am zis că avem tot ce trebuie să facem un număr de circ. Am făcut o basculă cum am văzut la virc. Eu săream de la balcon pe un capăt al unei scânduri. La capătul celălalt era Gigel, care era aruncat în aer,. El se rotea și ateriza pe umerii clui Nicu, colegul meu de clasă. Era un număr de circ autentic, fără saltea, fără plasă, fără elemente de siguranță. Am repetat numărul de câteva ori, până a venit mama de la piață. După aceea nu l-am mai făcut căci mi-au fost luate elementele cu care construisem bascula.
Acum când stau și mă gândesc la riscurile imense ca Gigel să se accidenteze grav, mi se face pielea de găină. Eu am plecat la liceu. Familia lui Gigel s-a mutat pe o altă stradă din oraș și nu l-am mai văzut. Ori de câte ori am mai încercat să-i dau de urmă nu am reușit.
M-a impresionat la Gigel curajul de a fi zburător de la trambulină sau basculă, nici eu nu mai știu cum se zice, dar am văzut niște numere de circ pe la un festival de la Monte Carlo și ori de câte ori apare ceva asemănător cu ceea ce făceam noi în curtea casei noastre, mă emoționez și mă gândesc la faptul că nu aveam minte deloc atunci.

(18 martie 2023)