Întotdeauna m-am gândit la contradicția dintre creșterea productivității muncii la noi și tradiționalismul uneori retrograd, al menținerii metodelor vechi, care ne face să batem pasul pe loc. Dacâ înainte de 30 decembrie 1947, ziua care a consfințit instalarea comunismului în România, oamenii mai aveau un oarecare respect față de muncă și față de cei care munceau, după această dată, totul s-a dus de râpă. Zicerile:
Cine muncește cinstiti,
Ori e prost, ori e tâmpit.
sau
Decât mult și fără rost,
Mai bine puțin și prost.
sunt chintesențe ale gândirii noastre față de muncă și mai ales, față de cei care muncesc, iar apariția profesiilor de revoluționar și de propagandist, au însemnat prăbușirea morală a întregului popor. Încercările disperate ale lui Nicolae CEAUȘESCU de a dubla productivitatea de la un cincinal la altul, au eșuat, pentru că una este să-ți propui ceva și cu totul altfel stau lucrurile în teren, când ai oameni ce ar trebui să fie motorul implementării acelei idei, dar în realitate ei te sabotează.
Cine muncește cinstiti,
Ori e prost, ori e tâmpit.
sau
Decât mult și fără rost,
Mai bine puțin și prost.
sunt chintesențe ale gândirii noastre față de muncă și mai ales, față de cei care muncesc, iar apariția profesiilor de revoluționar și de propagandist, au însemnat prăbușirea morală a întregului popor. Încercările disperate ale lui Nicolae CEAUȘESCU de a dubla productivitatea de la un cincinal la altul, au eșuat, pentru că una este să-ți propui ceva și cu totul altfel stau lucrurile în teren, când ai oameni ce ar trebui să fie motorul implementării acelei idei, dar în realitate ei te sabotează.
Ideea eronată prin care se zice că mai întâi trebuie să crească productivitatea și apoi să crească salariile, a dus la stagnarea în economie, căci s-a mers de fapt pe ideea bacșișului la frizer, întâi mă tunzi și după aceea îți bag bacșișul în buzunar, dar salariul nu este bacșiș, ci este o relație între angajator și angajat.
În opinia mea, trebuiau stabilite jaloane de calitate și de cantitate a muncii pe unitatea de timp și creșterea de salariu care opera dacă erau îndeplinite acele jaloane. Creșterea de salariu devenea operațională și era recunoașterea faptului că lucrătorii au muncit și mai mult și mai bine,. Deci creștea producție, creștea productivitatea și creștea și salariu, dar toate la pachet, nu ca deziderate teoretice și abstracte.
Este clar că nimeni nu muncește de nebun pentru 1.500 lei în mână, când stând degeaba acasă primește ajutor social de 1.000. Omul își schimbă percepția față de muncă atunci când munca lui este recunoscută și nu bine plătită, ci foarte bine plătită. Povestea cineva că într-un oraș, înlocuirea unui bec era de 40 de cenți și pe străzi era întuneric. Atunci când primăria a hotărât că înlocuirea unui bec costă 4 euro lucrurile s-au schimbat instantaneu.
(15 iunie 2023)
(15 iunie 2023)
No comments:
Post a Comment