Fanatismul politic

Nu mai știu dacă este sau nu de actualitate, dar știu că în anii '90 fanatismul politic era atât de puternic încât se lăsa cu victime și cu manifestări violente dacă erau persoane care se manifestau altfel decât era cuvenit în cercurile de fanatici. 

Am în minte două scene. Una era la momentul în care Oliviu GHERMAN a mers la sediul PNȚCD cu o coroană de flori atunci când Corneliu COPOSU decedase, iar fanaticii membri PNȚCD au dat dovadă de un comportament jalnic, pentru că GHERMAN avea o funcție oficială și pe acea funcție mergea la sediul PNȚCD și nu ca membru PDSR. O altă scenă era cu o doamnă corpolentă, susținătoare înfocată a lui Ion ILIESCU. La un moment dat, un domn a zis ceva, nu-mi aduc aminte ce despre Ion ILIESCU, ceva care doamnei corpolente nu i-a convenit. Am văzut cum s-a năpustit cu toată puterea asupra nefericitului domn și chiar l-a și zgâriat pe față, atât de furioasă era doamna corpolentă. Ceva mai târziu am aflat că fanatismul ei ținea cât partidul îi oferea câte ceva consistent pentru iubitul ei fiu. Când ILIESCU a plecat în 2004, doamna corpolentă a trecur cu arme și bagaje la PDL, căci dragostea ei față de Traian BĂSESCU se instalase instantaneu.

Fanatismul politic este o manifestare pe care n-am înțeles-o și cuprinde atât pe omul simplu, cât și pe intelectualul rasat și se manifestă prin intransigența principiilor desprinse din doctrina la care aderă persoana care se transformă în fanatic, din moment ce nu acceptă nicio interpretare ceva mai lejeră a unei doctrine, decât așa cum o vede persoana cu ochelarii săi de cal, iar manifestările sunt extrem de violente.

Uitam să povestesc o întâmplare cu o doamnă, doctor în economie, om rasat, cult și cu experiență pe funcții extrem de importante. Mergeam la familia unde doamna era soția unui cunoscut de-al meu să beau o cafea. Eu, care nu aveam ce face, cumpăram ziarele întregului spectru politic, Dimineața de la FSN, Dreptatea de la PNȚ, nu mai știu ce ziar aveau liberalii, parcă Liberalul, dar și alte ziare care mai de care mai ispititoare ca titluri de articole. Întâmplarea a făcut ca ziarul Dreptatea să fi fost ultimul cumpărat de mine. Era deasupra teancului. Doamna, despre care eu nu știam că era FSN-istă convinsă a văzut ziarul și parcă i-au ieșit ochii din orbite. Numai că eram fostul profesor al soțului ei a determinat-o să nu mă sfâșie ca pe o ultimă otreapă și să șteargă cu mine pe jos. I-am explicat că am și Dimineața, că eu citesc toate ziarele să-mi fac o imagine despre fiecare partid politic în parte. N-a fost suficient. Mi-am băut cafeaua cu sughițuri și abia am așteptat să plec de acolo și mi-am jurat în barbă că nu boi mai merge acolo.

(21 iunie 2023)