Mă simt bine în pielea ta

Îmi aduc aminte de un cântec cu un vers memorabil:
Te iubesc, dar nu pe tine.
Am auzit pe cineva zicând: mă simt bine în pielea ta. Eu știam chestia cu mă simt bine în pielea mea. Cum o fi asta să te simți bine în pielea altuia, nu-mi dau seama cum e, dar dacă cineva a zis-o, a zis-o și o avea zicerea un sâmbure de adevăr în ea.

Prima dată am auzit pe cineva zicând că se simte bine în propria-i piele. Mă întrebam cum o fi să te simți nasol în propria-ți piele. Mi s-a explicat că zicerea este de fapt o consolare pe care și-o adresează persoanele supraponderale, pentru a arăta că nu se lasă apostrofate de nimeni de cum arată, de parcă chiar cineva este interesat de acest aspect. Din punctul meu de vedere o persoană dacă este ca o scândură de slabă sau cu un corp care se revarsă în timp și spațiu, nu are importanță. La mine contează:

- omul să fie om,

- punctualitatea,

- profesionalismul,

- eficiența,

- corectitudinea,

- discursul.

Aspectul, mersul, îmbrăcămintea, freza, machiajul, prelucrările medicale de estetică, nu au nicio valoare. Chiar dacă este poleit cu aur, omul căruia i-am solicitat ceva și mă tratează cu spatele, pentru mine, nu reprezintă nimic, chiar dacă este un atlet cu tone de mușchi definiți pe el, cu ochii albaștri, cu păr negru inele, inele și cu voce catifelată de bariton. La mine contează să vină cu problema rezolvată, fie că e slab, fie că nu e un frumos, fie că este corpolent, fie că are gusturi când se îmbracă, fie că se îmbracă oribil. Eu am criteriile mele de apreciere ale oamenilor, care mi-au adus avantaje enorme de-a lungul timpului. Lucrând cu oameni performanți, am avut problemele rezolvate în parametri ceruți de mine, fără sincope, fără timpi pierduți și fără nervi întinși la maxim. Cred că zicerea cu mă simt bine în pielea ta, se referă tocmai la faptul că nu contează miezul și nici ambalajul cuiva, ci faptul că estențială e performanța.

(19 iunie 2023)