Ce viață mai e și aceasta fără scandaluri în politică?

Este o liniște suspectă în viața politică românească. Îmi aduc aminte de cartea lui Mihail SADOVEANU intitulată Locul unde nu se întâmplă nimic. 
Diana ȘOȘOACĂ tace.
George SIMION tace.
Ludovic ORBAN tace.
Cătălin DRULĂ tace.

Rareș BOGDAN tace.

Florin CÎȚU tace.
Marian MOROȘANU (CEAUȘESCU) tace.

Este prea multă tăcere într-o perioadă în care actorii principali ai vorbelor dezlănțuite ar trebui să se manifeste plenar, cu idei noi, care să arate că sunt inepuizabili. Nu cred că personajele din politică tac pentru că a venit vara și căldurile i-au moleșit sau pentru că ceea ce se întâmplă în sfera puterii a creat contextul tăcerii. Democrația este pentru toată lumea și nimeni nu este mai presus de democrație, iar abaterile de la niște reguli nescrise ale democrației duce automat la ieșirea din scenă cu mult mai devreme decât oricine și-ar închipui. Lumea s-a săturat de scene ieftine de operetă. Lumea vrea fapte și propuneri care să nu mai rămână în stadiul de vorbe și de promisiuni. 

Fără scandaluri nu există emisiuni suculente pe televizor, nu există rating și lumea șomează, căci știrile false nu mai prind la noi, iar prezentările despre fapte de acum câțiva ani sunt neinteresante. Repetarea unor chestii deja nu mai impresionează pe nimeni. Treaba cu depresia este banalitate în rândul vedetelor. Treaba cu testul de sarcină este deja enervantă dacă se reia. Mersul cu trotineta sau cibicicleta nu mai entuziasmează pe nimeni. Se vrea un scandal. Se vrea ceva deosebit. Cei pe care i-am enumerat sunt actori deja epuizați din punct de vedere al creativității, iar repetitivitatea deja este fără valoare, din moment ce există telecomandă, se schimbă canalul și punct.


(24 iunie 2024)