#REZIST: noul vocabular

Limba vorbită este considerată de specialiști ca fiind un organism viu, care reflectă evoluția societății omenești. Nimeni din secolul al XIX-lea nu a folosit conceptul de radioactivitate și nimeni din secolul al XX-lea până în 4 octombrie 1957 nu a folosit conceptul de satelit artificial al pământului. Și în relațiile sociale au existat mari modificări. Dacă ne reamintim piesele lui Carlo GOLDONI, unele personaje folosesc frecvent cuvântul sluga. Revoluția franceză a venit cu cuvântul cetățene, iar comuniștii au folosit obsesiv cuvântul tovarășe. Eu care am trăit până la 42 de ani în comunism, știu ce a însemnat să folosesc cuvântul tovarășe sau mi se adreseze cineva cu cuvântul tovarășe, mai ales, dacă imediat apărea numele meu de familie, fără a mi se spune ce hram purtam, de parcă mă trăgeam de brăcinare cu orice ins care mi se adresa, uneori chiar nepoliticos.

Nu am o explicație prea clară de ce societatea de azi are reticențele ei atunci când apare ideea de a prelua cuvinte din limba engleză, așa cum este cuvântul smart, folosit pentru echipamente și chiar pentru oameni, în locul cuvântului inteligent, care este un cuvânt mult prea lung, așa cum se folosește cuvântul vibe în loc de atmosferă, care, tot așa este un cuvânt prea lung.

Lumea discută foarte mult în legătură cu conceptul de părinte 1 și de părinte 2, ca fiind un mod direct de a reflecta declinul familiei tradiționale. Se știe că societatea a acceptat punerea în corespondență a persoanei care a dat naștere unui prunc cu cuvântul mama, numai și numai pentru ușurința cu care pruncul rostește silaba ma prin mișcarea maxilarului și potrivirea buzelor, iar repetarea a dus la cuvântul ma-ma, adică mama. Tot aceleași rațiuni au stat și la baza alcătuirii cuvântului ta-ta, tata, tot ca modalitate facilă de a scoate sunete articulate de către un prunc și nu din rațiuni filosofice abrupte.

O abordare mai generală a vocabularului ca punere în corespondență a șirurilor finite de caractere cu obiecte, fenomene și acțiuni, nu ar trebui să sperie pe nimeni. Numai societatea în conservatorismul ei rămâne uneori anchilozată în scheme rigide, crezând că în acest fel reușește să păstreze tradiții și să conserve un trecut idilizat excesiv. Realitatea este aceea care ne ajunge din urmă și tot ceea ce este depășit din punct de vedere istoric trece în uitare, iar acum ca să dau un exemplu, dacă m-aș adresa cuiva cu apelativul tovarășe, s-ar uita chiorâș la mine și au trecut doar 33 de ani de la Revoluție.

Acum există Internet și cine dorește să se lămurească asupra tendinței legate de evoluția relațiilor dintre oameni, dacă dorește sincer să o facă are posibilitatea, literatura fiind extrem de bine reprezentată. Vocabularul oricărei limbi din secolului al XXI-lea va suferi modificări radicale pentru a reflecta toate situațiile care apar între relațiile dintre ființele umane, fie că sunt așa cum s-au născut, fie că au suferit schimbări de natură chirurgicală, pentru a deveni exact ceea ce și-au dorit să devină. Schimbările pe care medicina modernă le-a adus în ceea ce privește perpetuarea speciei umane, se reflectă și în vocabularul oricărei limbi și cursul natural al științei va fi urmat și de limba vorbită căci oamenii trebuie să comunice între ei și s-o facă într-un mod coerent și riguros, despre ceea ce se întâmplă cu ei sau în jurul lor, folosind cuvinte alese potrivit sau construite special în acest sens, ideea fiind de a comunica pur și simplu. Nu văd nimic excentric și nefiresc în dinamica unei limbi de a fii ceea ce trebuie să fie, adică un organism viu.




(29 iunie 2023)