Am avut surpriza să constat că oamenii memorează programe pentru rezolvarea de probleme pe calculator și le recită la momentul potrivit. Ei nu construiesc programe. Ei nu știu să construiască programe. Le iau ca pe niște poezii, le memorează și le recită. Se întâmplă acest lucru că în clasele elementare și în liceu, ei nu au fost învățați să învețe, ci au fost puși să memoreze și să redea fără să gândească ceea ce fac, din cauza profesorilor care nu știau la rândul lor să facă altceva, decât să citească, să memoreze și să recite, fără să fi înțeles o iotă din ce trăncăneau elevilor la clasă. Eu am avut o profesoară în clasa a VIII- a care recita lecția din cartea de fizică, iar dacă am urmărit-o cu cartea în bancă, m-a sancționat cu nota doi, chiar de două ori în aceeași lecție, drept care am urât-o și pe ea, dar și pe toți recitatorii de la catedră, pentru care nu am niciun respect, pentru că eu consider că știința nu se recită, ci se înțelege, se explică și se folosește creativ în soluționarea logică a problemelor din viața de zi cu zi.
Școala așa cum este acum clădită trece prin momentele ei cele mai puțin favorabile, căci dispune de un corp profesoral orientat spre cantitate, nu spre calitate. Elevii primesc zeci și zeci de exerciții de același fel sau tip de rezolvat, primesc rezumate pe care trebuie să le memoreze. Elementul de creativitate lipsește cu desăvârșire din moment ce profesorii lor sunt chitiți doar pe memorare și redare, fiind lipsiți de orice urmă de creativitate, de gândire spre ceva nou, în care ei să fi avut o contribuție, cât de cât.
Pentru cei care ar trebui să scrie programe pentru calculator este o calamitate memorarea de programe, căci fiecare problemă are ceva al ei și preluarea mecanică de secvențe de instrucțiuni la un program existent, fără a ști ce modificări trebuie făcute, va duce la soluții care nu au nicio legătură cu obiectivul stabilit.
Îmi amintesc că la un examen de Structuri de date, un student a tras biletul, l-a citit, apoi s-a așezat la calculator și asemeni unui pianist de mare virtuozitate, s-a apucat să tasteze textul sursă. Am avut surpriza să constat că studentul scria un program memorat, care nu avea nicio legătură cu enunțul din biletul de examen. Când l-am întrebat de ce nu are o foaie de hârtie pe care să scrie și el ceva din rezolvare, mi-a zis că nu are nevoie, că programul este foarte simplu. Întâmplarea a făcut ca să colaborez cu el la lucrarea de licență și să-i arăt că a programa nu înseamnă a memora, ci a gândi, a fi creativ, a da soluție. S-a minunat și mi-a zis că regretă că nu ne-am cunoscut cu ceva mai mult timp înainte, căci cu totul altfel ar fi fost viața lui. Dezbăratul de memorat e greu, căci memoratul fără a înțelege contextul e boală grea.
(25 iunie 2023)
(25 iunie 2023)
No comments:
Post a Comment