Soarta rebeliunilor

Dicționarele definesc riguros ceea ce este o rebeliune și cine dorește să vadă definiția să intre pe Internet și va găsi nenumărate definiții, din care s-o aleagă pe aceea pe care o consideră satisfăcătoare pentru el.

Ar fi interesant de enumerat rebeliunile din secolele al XX-lea și din secolul al XXI-lea și de văzut cât dintre ele au fost acțiuni de succes.

La adresa: 

https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_active_rebel_groups 

se află o listă a rebeliunilor din care cititorul va vedea care sunt țările unde au loc rebeliuni, care au fost forțele implicate și anii în care s-au produs începând cu anul 1907. Lista este incompletă căci nu include rebeliunea legionară din România care a început  la data de 21 ianuarie 1941.

Rebeliunile sunt caracteristice statelor slab dezvoltate, unde armata este divizată, unde apar vârfuri de putere disjuncte dar echilibrate și șansa de a se impune nu este decisă de partea cuiva. Acolo unde lucrurile sunt așezate, rebeliunea este o aventură caricaturală, fără sorți de derulare, cu final anunțat, iar inițiatorul devine un personaj acoperit de ridicol, exact cum vedem zilele acestea.
Ceea ce s-a întâmplat vineri cu rusul PRIGOJIN și cu gruparea lui WAGNER a purtat numele de rebeliune, dar dacă se analizează mai în profunzime se vede că nu a fost o rebeliune, ci o schimbare de poziție, din moment ce acțiunile lui PRIGOJIN nu au existat decât la nivelul unor discursuri și a unor intenții, fără o finalitate bine definită, căci creierul acestei frământări este dominat de dependențe din care nu are cum să iasă, căci el consideră că firul ghemului său de ață mai are încă multe răsuciri.


(25 iunie 2023)