În anul 1963 editura românească Editura Politică a publicat careta de 557 pagini a lui August BEBEL intitulată Femeia și socialismul, carte pe care am citit-o când eram în clasa a XI-a de liceu, adică undeva la 18 ani. Autorul cărții arăta cât de rău este capitalismul, care a creat toate premisele exploatării femeii, în timp ce socialismul crea condițiile pentru a schimba din. temelii statutul femeii.
Cu mintea mea de atunci am crezut cele scrise de August BEBEL. Acum văd altfel lucrurile. Societățile gândite de oameni sunt modele de un simplism revoltător. În acele modele oamenii sunt considerați niște furnici, fără idealuri, toți gândind la unison, care sunt ușor de manipulat, pentru că cei care au construit acele modele, au crezut în ideile lor bizare, puține, insuficiente, fixe, nectintradictorii, dar inapicabile într-o construcție cu adevărat viabilă.
Socialismul nu a adus nici pe departe eliberarea femeii, căci societatea socialistă a vrit o femeie captivă, o femeie nu dependentă de bărbat și de viciile acestuia, ci o femeie om al muncii, o femeie tovarășă, o femeie mamă, o femeie luptătoare pentru idealurile comuniste, o femeie egală cu bărbatul, o femeie deasupra vremurilor, care are obiective mărețe, care forjează, care ține mistria în mână, care știe să lucreze la strung, o femeie pentru care tractorul pe ogor nu mai are niciun secret, o femeie siderurist, o femeie factor activ în dezvoltarea societății socialiste multilateral dezvoltate. Numai că toți au uitat să spună, că femeia comunistă nu-și depășește statutul de sclavă a poftelor bărbaților., căci socialismul nu s schimbat cu nimic structura bărbatului, dorințele lui și mai ales inegalitățile reale dintre femeie și bărbat.
Nu am înțeles niciodată cum pe Dudești și în Pantelimon când mergeam pe jos de la muncă, eram îmbiat să-mi golesc traista pentru câțiva lei într-o cameră insalubră, deși lecția socialistă spunea că prostituția nu este compatibilă cu socialismul. Teoria era una, practica era alta, iar zifurile marilor hoteluri ale bucureștiului dacă ar avea gură să vorbească, ar întări spusele mele.
Cartea lui August BEBEL era doar o utopie, a unui scriitor care credea într-o societate gândită simplist, cu oameni care în realitate nu există, bazată pe principii superbe, acceptate, dar imposibil de implementat, căci oamenii sunt inegali, una spun și alta fac, iar în societate interesele individuale foarte des intră în coliziune cu cele generale, iar corecțiile se fac cu forcepsul.
(20 iunie 2023)
(20 iunie 2023)
No comments:
Post a Comment