Mimarea digitalizării

Digitalizarea se face de către informaticieni, nu de politicieni, care sunt închipuiți ca persoane care se pricep la orice. Există deosebire între a digitaliza cu adevărat și a mima digitalizarea. Să zicem că avem o școală cu 1.000 de elevi. Mai întâi trebuie să avem baza de date a celor 1.000 de elevi care sunt în școală, astfel încât despre ei să nu mai facem referire la niciun document scris, totul să se găsească într-o bază de date. Și despre cei 30 de profesori tot așa trebuie să stea lucrurile. Se va zice că digitalizarea este OK în acea școală, dacă despre cei 1.000 de elevi care învață acum și despre cei 30 de profesori care predau acum, nu se mai folosește nimic sub formă de suport pe hârtie.
Elevii au manuale în format electronic.
Profesorii au cataloage electronice.
Comunicarea cu părinții se face prin mijloace electronice.
Totul este conținut digital, creat de elevi, de profesori, de părinți.

Cei care mimează digitalizarea lucrează pe bucăți. Ei au făcut un portal așa cum îi taie capul. Nu există un cadru legal care să ducă la excluderea informațiilor pe suport de hârtie. Se fac niște manuale digiotale, care sunt de fapt manualele de pe hârtie scanate, în loc să se treacă la adevăratul e-Learning. Este adevărat că o lecție de e-Learning costă, dar merită, căci se folosește de întreaga masă de elevi din toată șara care urmează aceeași programă de învățământ.

Faptul că nu se standardizează portalurile, faptul că se folosesc documente pe hârtie, arată că procesul de digitalizare este mimat, nu este în derulare și desăvârșirea lui e pe drum, adică la Sfântul Așteaptă.

Dă revin la școala cu cei 1.000 de elevi și 30 de profesori. După ce sunt soluționate în plan informatic al digitalizării complete ceea ce există în derulare, se va trece treptat-treptat la digitalizarea documentelor privind generațiile trecute, astfel încât în vreo 10 ani să existe conținutul digital care să reflecte tot ce s-a întâmplat în acea școală de la înființare până în prezent.

Pentru a evita situațiile limită, trebuie lucrat inteligent, cu multe verificări, după un plan coerent, fără greșeală, căci corectarea greșelilor de digitalizare au costuri infernale. Voi da un exemplu. Avem 300 de fotografii și pentru fiecare avem câte un ext. Din greșeală inversăm textele pentru vreo trei sau patru fotografii. Să ne imaginăm că este groaznic de greu să găsim la ce fotografii am încurcat textele și să le punem în ordine. E ca și cum am introdus un text de 200 de pagini fără diacritice și ni se cere să punem diacritce. Este o muncă de Sisif și oricât de atenți vom fi, tot se vor mai găsi 10% din diacritice lipsă, ceea ce dă o imagine dezastruoasă textului pentru cine-l citește.


(15 iunie 2023)