S-a vorbit despre literatura de sertar. Adică marile genii ale literaturii române, cu ideile lor nemaipomenite, nemaivăzute, nemaiîntâlnite, pe care cenzura comunistă le-a interzis a fi tipărite, au zis că scriu și scriu și scriu, dar ceea ce rezultă este ținut la sertar pentru a fi publicate ca opere de excepție, când vremurile o vor permite. A venit 22 Decembrie 1989, cenzura comunistă a dispărut și eu, naivul de mine, am continuat să aștept publicarea literaturii de sertar. Nu s-a publicat pentru că aceasta nu a existat. Cine a avut ceva de spus înainte de 1989 a spus, cu toate riscurile, cu toată cenzura. Știm cazuri în care romane sau volume de poezii au fost date la topit și autorii lor au fost marginalizați, dar aceștia sunt numărabili pe degetele de la o mână.
Și în cazul celor care lucrau în domeniul științei, tot așa au stat lucrurile. Cine a vrut să facă treabă a făcut. Știu că se văita lumea că nu sunt bani pentru achiziționarea de cărți din Vest. Îmi aduc aminte că mergeam pe la biblioteca ASE și solicitam ultimele cărți intrate despre computer science. Primeam astfel de cărți. Le citeam. Le făceam recenzie. Bibliotecara avea mirări că eu, nea Gică de la locomotive, vin să citesc, pentru că lumea nu se înghesuia să exerseze cu cititul. Într-o zi, doamna mi-a zis că li s-a cerut de la rectorat să propună titluri de cărți care să fie achiziționate. Mi-a zis dacă vreau să propun și eu două sau trei titluri. Știam de niște cărți foarte noi și foarte interesante. A doua zi le-am propus și atât. Au trecut luni bune, iar într-o zi, doamna de la bibliotecă m-a sunat la catedră și când m-am dus acolo, exact ceea ce comandasem, mă aștepta. Am citit acele cărți. Le-am făcut recenzii și chiar am scris niște programe folosind idei și algoritmi explicați acolo.
Într-un dialog cu cercetătorul doctor la Bonn Csaba FABIAN am aflat că dacă completez o carte poștală cu un anumit conținut, la un preț bun de trimis prin poștă, voi primi în 99% din cazuri ceea ce am solicitat.
Am mers la Monitorul Oficial, am făcut o comandă de 1000 de cărți poștale, am plătit și am primit după un timp cărțile poștale.
Și în cazul celor care lucrau în domeniul științei, tot așa au stat lucrurile. Cine a vrut să facă treabă a făcut. Știu că se văita lumea că nu sunt bani pentru achiziționarea de cărți din Vest. Îmi aduc aminte că mergeam pe la biblioteca ASE și solicitam ultimele cărți intrate despre computer science. Primeam astfel de cărți. Le citeam. Le făceam recenzie. Bibliotecara avea mirări că eu, nea Gică de la locomotive, vin să citesc, pentru că lumea nu se înghesuia să exerseze cu cititul. Într-o zi, doamna mi-a zis că li s-a cerut de la rectorat să propună titluri de cărți care să fie achiziționate. Mi-a zis dacă vreau să propun și eu două sau trei titluri. Știam de niște cărți foarte noi și foarte interesante. A doua zi le-am propus și atât. Au trecut luni bune, iar într-o zi, doamna de la bibliotecă m-a sunat la catedră și când m-am dus acolo, exact ceea ce comandasem, mă aștepta. Am citit acele cărți. Le-am făcut recenzii și chiar am scris niște programe folosind idei și algoritmi explicați acolo.
Într-un dialog cu cercetătorul doctor la Bonn Csaba FABIAN am aflat că dacă completez o carte poștală cu un anumit conținut, la un preț bun de trimis prin poștă, voi primi în 99% din cazuri ceea ce am solicitat.
Am mers la Monitorul Oficial, am făcut o comandă de 1000 de cărți poștale, am plătit și am primit după un timp cărțile poștale.
Am trimis foarte multe. Am primit foarte, chiar foarte multe materiale exact pe temele care mă interesau. Eram cunoscut la registratura ASE căci scrisorile care soseau din străinătate în plicuri voluminoase treceau pe acolo. Uneori eram chemat la rectorat să-mi ridic corespondența mai specială. Aveam foarte multă literatură despre compilatoare, despre corectitudinea programelor, despre analiza de date și despre calitatea software. Era literatură la zi cum se zice.
S-au zis minciuni după 22 Decembrie 1989 despre multe lucruri, dar acum se vede că au fost minciuni. Nici după 30 de ani nu avem un laureat al premiului NOBEL pentru literatură sau pentru fizică sau pentru chimie sau pentru medicină sau pentru economie. Nu avem nu pentru că atunci nu au fost condiții să avem, nu avem pentru că nu muncim suficient și nu depunem eforturi de calitate pentru a avea. Pleiada de plagiatori arată că la noi se urmăresc poleiala de la suprafață, rezultatele superficiale și câștigurile nemuncite. Lumea spălată vede această abordare și o detestă, iar noi încă o acceptăm zgomotoși.
´20 noiembrie 2022)
´20 noiembrie 2022)
No comments:
Post a Comment