Cum românul s-a născut poet, visător și creativ, este în egală măsură și un om practic, gata să obțină maximum de beneficii cu minimum de efort. Este specific spațiului mioritic dusul în derizoriu a celor mai serioase lucruri. Acum dacă vrem să râdem de cineva, îl gratulăm cu calificativul de specialist sau cu cel de profesionist și lumea înțelege că respectivul este un fel de Dorel, care zice că se pricepe la toate, dar o dă cu bâta-n baltă în toate împrejurările.
Ne-am mirat când în PNRR tânărul nostru compatriot Cristian GHINEA a pus multă consultanță, iar când au fost citite sumele alocate consultanței, dragii noștri de români mai-mai să leșine. Ei acceptă să dea banii pe șuruburi, pe cârnați, pe o berică, pe o halcă de carne, căci acestea se văd, sunt palpabile. Pentru ei educația, serviciile, auditul, dar și consultanța sunt chestiuni care nu se văd, nu se pipăie, deci sumele așa de mari nu prea se justifică.
Românul a desconsiderat pe profesor, pe învățător, pe pictor, pe sculptor, pe actor, pe balerin, pe instrumentist, pentru că ei nu produceau șuruburi, porumb, cartofi și cazane de țuică, ceea ce în ochii românului, respectivii prestau muncii de care el s-ar fi lipsit cu grație și devotament cu prima ocazie care i s-ar fi oferit. Cu atât mai mult, consultanța i se pare românului o chestie aberantă, din moment ce el se pricepe la orice și nu are nevoie să vină cineva să-i spună lui ce are de făcut.
Consultanța este dată de consultanți. Un consultant este o persoană care:
- știe foarte bine o meserie,
- are o mare experiență în meseria unde dă consultanță,
- este recunoscut de toți din meserie ca fiind dacă nu cel mai bun, unul foarte bun,
- oferă soluții foarte bune la problemele pentru care ceilalți se împotmolesc.
În spațiul mioritic, profesia de consultant este dusă în derizoriu, pentru că devin consultanți tot felul de indivizi care habar nu au pe ce lume se află, dar care știu că din consultanță se câștigă foarte bine și în puținătatea minții lor, cred că nici efortul nu este cel care să-i facă să ajungă acasă spetiți de muncă după orele de program de la birou.
Ne-am mirat când în PNRR tânărul nostru compatriot Cristian GHINEA a pus multă consultanță, iar când au fost citite sumele alocate consultanței, dragii noștri de români mai-mai să leșine. Ei acceptă să dea banii pe șuruburi, pe cârnați, pe o berică, pe o halcă de carne, căci acestea se văd, sunt palpabile. Pentru ei educația, serviciile, auditul, dar și consultanța sunt chestiuni care nu se văd, nu se pipăie, deci sumele așa de mari nu prea se justifică.
Românul a desconsiderat pe profesor, pe învățător, pe pictor, pe sculptor, pe actor, pe balerin, pe instrumentist, pentru că ei nu produceau șuruburi, porumb, cartofi și cazane de țuică, ceea ce în ochii românului, respectivii prestau muncii de care el s-ar fi lipsit cu grație și devotament cu prima ocazie care i s-ar fi oferit. Cu atât mai mult, consultanța i se pare românului o chestie aberantă, din moment ce el se pricepe la orice și nu are nevoie să vină cineva să-i spună lui ce are de făcut.
Consultanța este dată de consultanți. Un consultant este o persoană care:
- știe foarte bine o meserie,
- are o mare experiență în meseria unde dă consultanță,
- este recunoscut de toți din meserie ca fiind dacă nu cel mai bun, unul foarte bun,
- oferă soluții foarte bune la problemele pentru care ceilalți se împotmolesc.
În spațiul mioritic, profesia de consultant este dusă în derizoriu, pentru că devin consultanți tot felul de indivizi care habar nu au pe ce lume se află, dar care știu că din consultanță se câștigă foarte bine și în puținătatea minții lor, cred că nici efortul nu este cel care să-i facă să ajungă acasă spetiți de muncă după orele de program de la birou.
La noi, consultanța este asimilată arderii gazului de pomană, ceea ce este absolut eronat, căci o soluție foarte bună unei probleme grele, numai un consultant autentic sau o echipă de consultanți are capacitatea s-o ofere. Mi s-a părut de-a dreptul penibil când am auzit pe ministrul sănătății și pe ministrul muncii vehiculând niște sume ridicole, chiar dacă sunt de ordinul milioanelor de euro, pentru servicii de consultanță în probleme extrem de spinoase din sănătate și din zona pensiilor. Dacă în plan local erau unii așa de buni, trebuie toată lumea să se întrebe de ce merg lucrurile prost în spitale, de ce nu există soluții la sistemul de pensii. Cei doi miniștri au plătit puțin și soluțiile ce li s-au oferit tot puține sunt. Bune, dar sunt puține, adică un fel de cârpeală. Nimic dai, nimic primești.
(21 noiembrie 2022)
(21 noiembrie 2022)
No comments:
Post a Comment