Teza de doctorat de pe vremea mea...

Eu am susținut teza de doctorat în anul 1978, deci au trecut de atunci 44 de ani, deci îmi pot permite să spun că este teza de pe vremea mea, nu este teza de anul trecut sau de ieri, ci de pe vremea mea, ehei...
Pe vremea mea, nu exista Internet. 

Documentarea se făcea în biblioteci, citind cărți și reviste, după ce se identifica strict materialele care aveau legătura cu conținutul tezei mele de doctorat. Eu am avut marea șansă de a colabora cu profesorul Ludovic TOVISS, conducătorul meu de doctorat, un om foarte bine documentar, care avea o bibliotecă de specialitate proprie cu cărți și reviste la zi și care mi-a împrumutat unele dintre cărțile și revistele sale, dar m-a și orientat spre biblioteci și spre specialiști din domeniul unde îmi desfășuram activitatea de cercetare științifică, pentru a aprofunda cât mai mult problematica din teză și pentru a verifica dacă ceea ce fac este și bine.

Pe vremea aceea copierea documentației era o mare problemă.

Funcția de scanare a documentației nu exista.

Mergeam la bibliotecă, citeam, făceam fișe bibliografice complete. Aveam pagini verso de hârtie de imprimantă de la calculatorul IBM 360 și conspectam. Aveam acasă teancuri-teancuri de pagini de imprimantă prinse cu cleme, grupate pe capitolele tezei de doctorat, cu conspecte, făcute cu grijă. Toate titlurile din bibliografie erau ale cărților și revistelor care îmi trecuseră prin mână, pentru care aveam conspecte cu atenție scrise și aveam fișe bibliografice riguros completate, căci bibliografia este cartea de vizită a unei teze de doctorat și inexactitățile din bibliografie reprezintă calamitatea care aduce prăbușirea întregului edificiu.

Pe vremea mea, nu existau computere și procesoare de text.

O pagină a tezei de doctorat se dactilografia la cel puțin doi lei pagina, iar în acele vremuri dolarul turistic era 5 lei. Să nu uităm că în zona modelării matematice trebuiau scrise formule, litere grecești, simboluri matematice, toate acestea se scriau manual cu tuș negru, ceea ce impunea un talent la a scrie așa ceva. Textul trebuia scris mai întâi de către mine, cât mai citeț pe foi A4, pentru ca la dactilografiere să nu se producă erori majore. Colaționarea se făcea cu alb de zinc tempera, acoperind ceea ce era greșit, iar cu tocul cu penița înmuiată în tuș negru se făceau corecturile, iar pagina cu astfel de corecturi nu arăta deloc bine. Eu mi-am luat mașină de scris și dacă greșeam, colaționarea o făceam pe loc, dar trebuia să aștept să se usuce vopseaua de alb de zinc tempera cu apă. Numai după aceea reveneam și tastam literele corecte. Și așa, pagina, tot nu arăta foarte bine.

Pe vremea mea, grafica computerizată nici măcar vis nu era.

Dacă aveam de făcut grafice și scheme, acestea erau desenate manual ru rigla și cu stiloul cu tuș negru. Era o muncă migăloasă și de regulă se apela la persoane care dețineau arta desenului tehnic, pentru că altfel s-ar fi văzut că este vorba de o improvizație și așa ceva nu era de acceptat la o teză de doctorat.

Cea mai dură problemă era cea a numărului de exemplare din teza de doctorat.

Trebuia un exemplar din teză pentru biblioteca ASE.

Trebuia câte un exemplar din teză pentru cei 5 membrii ai comisiei de doctorat.

Trebuiau trei exemplare din teză care să meargă la minister.

Doream să am și eu un exemplar.

Șansa mea imensă a fost că am cunoscut pe cineva care lucra la un copiator și care printr-o muncă titanică mi-a dat 5 exemplare ale tezei copiate doar pe o față și 4 exemplare copiate față-verso, așa cum se cerea la minister.

La un moment dat, am crezut că munca de obținere a celor 9 exemplare ale tezei legate a fost mai grea decât scrierea tezei în sine. Norocul meu a fost să întâlnesc profesioniști adevărați care m-au ajutat să aduc totul la forma pe care mi-o dorisem. Ori de câte ori am mers în tinerețea mea la Mănăstirea Curtea de Argeș,  m-am rugat pentru sănătatea acelor oameni, iar acum mă rog să-i aibă Dumnezeu în paza Lui pe acei oameni care nu mai sunt printre noi sau să le dea Dumnezeu tot binele din lume dacă sunt în viață, pentru binele pe care mi l-au făcut de am reușit să susțin teza și să obțin și titlul de doctor în științe, confirmat de minister.




(23 noiembrie 2022)