Pictorul Gheorghe RĂDUCANU

Bucureștiul de dinainte de 1989 avea câteva săli de expoziții unde pictorii noștri aveau posibilitatea să-și expună lucrările. Fiind ultracentrale aceste săli, o dată pe săptămână îmi făceam timp câteva minute și vizitam acele săli, iar expozițiile care mi se păreau mie interesante, le recomandam și studenților mei, reamintindu-le că la examenul de limbaje de programare vor avea și ceva subiecte care vor face referire la unele dintre exponatele de acolo.

Tot în Bucureștiul de dinainte de 1989 existau și magazine unde iubitorii de artă aveau posibilitatea să cumpere tablouri. Vizitam și aceste locații, fără să am pretenția că aș fi avut vreodată banii ceruți de artiști pentru a cumpăra din tablourile lor.

Unul dintre pictorii pe care i-am apreciat pentru arta lui a fost Gheorghe RĂDUCANU. Ajunsesem să-i recunosc tablourile de departe căci avea el ceva al lui care-l făcea să fie altfel decât mulți dintre confrații lui. Când am găsit într-o loibrărie un album de mici dimensiuni dedicat vieții și operei lui Gheorghe RĂDUCANU, publicat la Editura Sport-Turism în anul 1983, l-am cumpărat imediat. Am văzut acolo reproducerile unor tablouri precum Iarnă la munte, Iarnă caldă, Peisaj citadin, La marginea orașului, Peisaj la Agapia, Hibernala, Amurg, Peisaj marin, Voroneț, Case la margine de sat, Peisaj italian, Bărci, dar și încă multe altele, la fel de frumoase și de încărcate de emoție.

Mie mi-au plăcut tablourile lui Gheorghe RĂDUCANU pentru nuanțele calde al combinațiilor de culori. Mă transpuneau într-o atmosferă de basm prin conținut, prin contururi și mai ales prin căldura pe care o emanau.

Am văzut mulți oameni oprindu-se în sala un de erau expuse tablourile lui Gheorghe RĂDUCANU în fața unor tablouri ale acestui pictor. Mă felicitam că și altora le plac tablourile aceluiași pictor și că gusturile noastre coincid. Cei care se opreau să le privească aveau comentarii interesante, făcute cu voce tare, ceea ce arătau că sunt oameni familiarizați cu pictura.

Mi-ar fi plăcut să am bani să cumpăr un tablou de-al pictorului Gheorghe RĂDUCANU, dar cum banii mei erau bob numărat, cu rate și cu cheltuieli zilnice, nici prin visele mele cele mai colorate nu m-aș fi gândit să întreb măcar care este prețul unui tablou de-al său. Faptul că Gheorghe RĂDUCANU avea deja album publicat, însemna că el este un nume mare și ca atare și cotația lui trebuia să fie pe măsură. Deci, m-am mulțumit să stau în fața tablourilor lui și să le admir pur și simplu, ca o persoană care merge la muzeu, admiră capodopere și el se numește iubitor de artă, nu colecționar, căci a fi colecționar este ceva cu mult mai mult.

(27 noiembrie 2022)